„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
22 Noi, 2024
Micul catehism: Cum se fac minuni prin moaştele sfinţilor?
Sfinţii, prin viaţa lor jertfelnică, au devenit „prietenii şi casnicii lui Dumnezeu“. Ei nu au rupt legătura cu trupul în care au dobândit sfinţenia şi care s-a sfinţit el însuşi, primind puteri deosebite, descoperite prin minunile care au avut loc de-a lungul timpului. Faptele minunate pe care oamenii le-au constatat prin atingerea cu credinţă de trupurile sfinţilor, şi chiar de obiectele cu care aceştia au intrat în contact, i-au determinat pe creştini să cinstească osemintele sfinţilor, fiind conştienţi că astfel Îl cinstesc pe Dumnezeu Care făcea minuni prin moaştele sfinţilor. Fericitul Ieronim îi învăţă astfel pe creştini: „Cinstim moaştele mucenicilor ca să adorăm dumnezeieşte pe Cel ai cărui ucenici suntem şi cinstim pe slujitori în aşa fel încât cinstirea lor să treacă asupra Stăpânului, care a zis: Cel ce vă primeşte pe voi, pe mine mă primeşte“.
Apare, însă, o întrebare, formulată de Sfântul Ioan Damaschin: „Cum poate să facă minuni un om mort? Cum dar prin ei (prin sfinţi) demonii sunt scoşi din oameni, bolnavii se vindecă, orbii văd, leproşii se curăţă, ispitele şi supărările se risipesc, şi se pogoară toată darea cea bună de la Tatăl luminilor (Iacob I, 17) peste cei care cer prin ei cu credinţă neîndoielnică?“ Realizarea unor lucruri minunate prin mijlocirea sfintelor moaşte trebuie văzută prin credinţa că există o legătură specială între sufletul unui sfânt şi osemintele lui, pe care moartea nu o poate distruge, în sensul că sufletul acestuia nu părăseşte cu desăvârşire trupul, păstrând astfel în moaşte o putere dumnezeiască. Cinstirea sfintelor moaşte ne conduce la persoana sfinţilor, ca şi în cazul icoanelor, iar de la persoana unui sfânt trece la Hristos, Care săvârşeşte prin moaşte minuni. Astfel, sfintele moaşte se dovedesc a fi un loc în care Hristos este prezent prin har. Mulţi oameni s-au vindecat numai prin atingerea de ştergarele şi de trupul Sfântului Apostol Pavel (Fapte XIX, 11-12) sau prin trecerea umbrei Sfântului Apostol Petru peste ei (Fapte V, 15), dar mai mulţi prin atingerea de moaştele martirilor şi ale sfinţilor, de-a lungul timpului, de la Hristos şi până astăzi.
