„În vremea aceea a intrat Iisus în Capernaum. Iar sluga unui sutaș, care era la el în cinste, fiind bolnavă, trăgea să moară. Și, auzind despre Iisus, a trimis la El bătrâni ai iudeilor, rugându-L să
23 Noi, 2024
Micul catehism: Dumnezeu iartă păcatele penitentului prin lucrarea preotului
Cu părere de rău şi cu dorinţa de a nu le mai săvârşi, credinciosul îşi mărturiseşte păcatele preotului duhovnic. Iertarea păcatelor de către Dumnezeu are loc într-unul din momentele esenţiale ale Tainei Spovedaniei, denumit şi „dezlegarea păcatelor“. Punându-şi mâna dreaptă pe capul penitentului, preotul roteşte formula sacramentală: „Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu harul şi cu îndurările iubirii sale de oameni, să te ierte pe tine fiule (N), şi să-ţi lase ţie toate păcatele. Iar eu, nevrednicul preot şi duhovnic, cu puterea ce-mi este dată, te iert şi te dezleg de toate păcatele tale, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin“. Această formulă este precedată de o ectenie întreită specifică momentului şi de o rugăciune de invocare pentru iertarea păcatelor, în cadrul căreia preotul duhovnic rosteşte: „Stăpâne Doamne, Dumnezeule... milostiveşte-te asupra robului tău (N) şi-i dă lui chip de pocăinţă, iertare a păcatelor şi dezlegare, iertându-i lui toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie...“.
Formula rostită pentru dezlegarea păcatelor ne arată că cel care iartă este Hristos, iar acordarea iertării prin rugăciunea preotului ne indică poziţia smerită a duhovnicului, dar şi necesitatea lui, ca rugător şi mijlocitor. Această lucrare sfântă a preotului a fost descrisă astfel de Sf. Ioan Gură de Aur: „Locuitori ai pământului, şi ducându-şi viaţa pe el, preoţii au fost cinstiţi cu încrederea de a administra cele cereşti; ei au primit puterea pe care Dumnezeu nici îngerilor şi nici arhanghelilor n-a dat-o. Acestora nu li s-a spus: câte veţi lega pe pământ vor fi legate şi în ceruri şi câte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în ceruri. Stăpânitorii pământului au puterea de a lega, dar numai trupurile. Lanţul, însă, pe care Dumnezeu l-a dat preoţilor, atinge sufletul şi e lung până la ceruri. Cele ce fac preoţii aici, jos, Dumnezeu le întăreşte sus şi Stăpânul aprobă hotărârea servilor Săi. Ce altceva le-a dat decât puterea cerească? Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute (Ioan 20, 23). Ce autoritate ar putea fi mai mare decât aceasta: Tatăl a dat Fiului toată judecata (Ioan 5, 22). Iar eu văd că toată această putere a fost dată preoţilor de către Fiul“.
