Micul catehism: Fecioara Maria a născut pe Domnul prin lucrarea Duhului Sfânt

Maica Domnului a fost o fecioară din seminţia lui David, din care trebuia, potrivit promisiunii lui Dumnezeu, să Se nască Mântuitorul. Ea a trăit în curăţie şi era logodită cu Iosif, un bărbat bătrân din aceeaşi seminţie, însă ea avea de gând să trăiască în feciorie, căci se făgăduise lui Dumnezeu să ducă o viaţă de fecioară. De aceea, când îngerul i-a descoperit că va naşte pe Fiul lui Dumnezeu, ea a întrebat: „Cum va fi mie aceasta, de vreme ce nu ştiu de bărbat?“.

Ea a zămislit pe Fiul lui Dumnezeu ca fecioară. Sfânta Scriptură ne spune că, după ce „S-a aflat având în pântece“, Iosif se gândea să o părăsească, dar îngerul Domnului i s-a arătat în vis spunându-i să nu-i fie teamă să ia pe logodnica lui, „căci ceea ce s-a zămislit într-însa de la Duhul Sfânt este“. În Simbolul credinţei spunem că Fiul lui Dumnezeu „S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria, şi S-a făcut om“. „S-a întrupat“ înseamnă că „S-a zămislit“, ca început al întrupării, iar prin cuvintele „S-a făcut om“ înţelegem arătarea Fiului lui Dumnezeu ca om între oameni prin naşterea din Sfânta Fecioară Maria. Prin cuvântul „S-a întrupat“, Sfinţii Părinţi care au alcătuit Simbolul au dorit să precizeze că Fiul lui Dumnezeu Şi-a alcătuit trup adevărat, nu numai unul părut, cum spuneau unii eretici, şi, de aceea, n-a venit cu el din cer, ci l-a luat din Sfânta Fecioară Maria. Iar prin cuvântul „S-a făcut om“ au ţinut să sublinieze că Fiul n-a luat numai un trup fără suflet sau fără minte, cum spuneau alţi eretici, ci S-a făcut om deplin, cu trup şi suflet.

Zămislirea din Fecioara Maria nu s-ar fi putut realiza fără lucrarea Duhului Sfânt. Doar astfel a fost posibil ca Maica Domnului să zămislească fără sămânţă bărbătească pe Fiul lui Dumnezeu ca om. „Iată îngerul Domnului în vis s-a arătat lui, zicând: „Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt“ (Matei 1, 20).