Micul catehism: O altă interpretare a zilelor de pomenire (I)

Alături de interpretările teologice şi simbolice prezentate în ediţiile anterioare ale „Ziarului Lumina“, fiecărei zile de pomenire i se mai atribuie o serie de interpretări legate de vămile văzduhului. Important de subliniat e faptul că această învăţătură nu este o dogmă, ci doar o teologumenă, fiindcă Biserica nu a luat o decizie definitivă în privinţa ei, chiar dacă este foarte răspândită şi respectată de creştinii ortodocşi.

Potrivit acestei învăţături, în primele trei zile după deces, sufletul este dus de îngerul păzitor să vadă toate faptele, bune sau rele, pe care le-a săvârşit în timpul vieţii. Îngerul îi arată sufletului toate cele făcute de el cât timp a fost în trup şi sufletul le recunoaşte pe toate.

În ziua a treia, care, de obicei, este şi ziua înmormântării, sufletul face călătoria spre cer, trecând prin cele 24 de vămi ale văzduhului. La fiecare din aceste vămi sufletul este cercetat pentru faptele sale. Tot în această zi, după ce a trecut prin vămile văzduhului, sufletul ajunge pentru prima dată la Dumnezeu. Astfel, este rânduit ca în ziua a treia să se facă pomenire pentru a ne ruga lui Dumnezeu să binecuvânteze sufletul cu linişte, pace şi cu darul Sfântului Duh.

După ziua a treia, sufletul, însoţit de îngeri, merge şi vizitează raiul timp de şase zile. Cei drepţi se bucură atunci când vizitează raiul pentru că acolo se vor întoarce după judecata particulară, iar cei păcătoşi se întristează pentru că văd ce au pierdut din cauza păcatelor. După ce vizitează raiul, sufletul este dus a doua oară înaintea lui Dumnezeu. Acum se împlinesc nouă zile de la deces şi în această zi s-a rânduit pomenire, ca Dumnezeu să caute cu milă şi cu îndurare asupra acelui suflet. După ce este adus a doua oară înaintea scaunului Preasfintei Treimi, sufletul este trimis să viziteze iadul, până în a 40-a zi, când este înfăţişat a treia oară înaintea lui Dumnezeu şi când are loc judecata particulară a celui adormit.