Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Micul catehism: Rugăciunea ne ajută să înţelegem voia lui Dumnezeu

Micul catehism: Rugăciunea ne ajută să înţelegem voia lui Dumnezeu

Un articol de: Pr. Gheorghe Mihăilă - 22 August 2009

Rugăciunea este cea mai simplă şi cea mai directă modalitate de stabilire şi păstrare a relaţiei noastre cu Dumnezeu.

Părinţii Bisericii consideră rugăciunea „mama“ faptelor bune, pentru că ea aduce în sufletul nostru pe cea mai mare faptă bună: dragostea de Dumnezeu şi dragostea de aproapele. Toate faptele bune ne apropie de Dumnezeu, dar rugăciunea le uneşte.

Rugăciunea poate fi particulară sau publică, iar dacă se are în vedere conţinutul acesteia, adică ţinând cont de ideile şi sentimentele exprimate, rugăciunea poate fi de trei feluri: de laudă, de mulţumire şi de cerere.

Dacă se ţine cont de numărul persoanelor care iau parte, de locul unde se face şi timpul când se săvârşeşte, sunt două feluri de rugăciune: rugăciune particulară şi rugăciune publică sau bisericească.

Rugăciunea particulară este cea făcută de fiecare credincios, singur sau împreună cu alţi credincioşi, în orice loc, în orice timp. Această rugăciune poate fi citită dintr-o carte de rugăciuni sau spusă din taina inimii fiecăruia. Exemple ale unei astfel de rugăciuni găsim în Sfânta Scriptură: rugăciunea făcută de Mântuitorul pe drumul dintre Betania şi Ierusalim, cea făcută de Sfântul Apostol Petru pe acoperişul casei din Iope, rugăciunea vameşului în templu, rugăciunea Sfinţilor Apostoli Pavel şi Sila în temniţă.

Rugăciunea publică este cea a comunităţii creştine, a obştii, săvârşită prin intermediul sfinţiţilor slujitori, în forme, locuri şi la timpuri determinate. Este rugăciunea oficială a Bisericii, care face parte din cultul acesteia, fiind consemnată în cărţile de cult.

Sfinţii Părinţi au definit rugăciunea drept „vorbire adresată lui Dumnezeu“ (Sfântul Ioan Gură de Aur), precum şi „convorbire cu Dumnezeu“ (Sfântul Grigorie de Nyssa). Oricum ar fi definită, rugăciunea este actul esenţial, fundamental al vieţii noastre religioase, este mijlocul de a ne pune în legătură directă cu Dumnezeu, prin înălţarea gândului, a inimii, a voinţei noastre către El. Rugăciunea este, potrivit cuvintelor Sfintei Scripturi, de mare folos în înţelegerea voii lui Dumnezeu.

 

 

 

Citeşte mai multe despre:   rugaciune  -   voia lui Dumnezeu