„În vremea aceea, mergând Iisus pe cale, a zis cineva către El: Te voi însoți oriunde Te vei duce. Și i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece
Micul catehism: Rugăciunea ne ajută să înţelegem voia lui Dumnezeu
Rugăciunea este cea mai simplă şi cea mai directă modalitate de stabilire şi păstrare a relaţiei noastre cu Dumnezeu.
Părinţii Bisericii consideră rugăciunea „mama“ faptelor bune, pentru că ea aduce în sufletul nostru pe cea mai mare faptă bună: dragostea de Dumnezeu şi dragostea de aproapele. Toate faptele bune ne apropie de Dumnezeu, dar rugăciunea le uneşte.
Rugăciunea poate fi particulară sau publică, iar dacă se are în vedere conţinutul acesteia, adică ţinând cont de ideile şi sentimentele exprimate, rugăciunea poate fi de trei feluri: de laudă, de mulţumire şi de cerere.
Dacă se ţine cont de numărul persoanelor care iau parte, de locul unde se face şi timpul când se săvârşeşte, sunt două feluri de rugăciune: rugăciune particulară şi rugăciune publică sau bisericească.
Rugăciunea particulară este cea făcută de fiecare credincios, singur sau împreună cu alţi credincioşi, în orice loc, în orice timp. Această rugăciune poate fi citită dintr-o carte de rugăciuni sau spusă din taina inimii fiecăruia. Exemple ale unei astfel de rugăciuni găsim în Sfânta Scriptură: rugăciunea făcută de Mântuitorul pe drumul dintre Betania şi Ierusalim, cea făcută de Sfântul Apostol Petru pe acoperişul casei din Iope, rugăciunea vameşului în templu, rugăciunea Sfinţilor Apostoli Pavel şi Sila în temniţă.
Rugăciunea publică este cea a comunităţii creştine, a obştii, săvârşită prin intermediul sfinţiţilor slujitori, în forme, locuri şi la timpuri determinate. Este rugăciunea oficială a Bisericii, care face parte din cultul acesteia, fiind consemnată în cărţile de cult.
Sfinţii Părinţi au definit rugăciunea drept „vorbire adresată lui Dumnezeu“ (Sfântul Ioan Gură de Aur), precum şi „convorbire cu Dumnezeu“ (Sfântul Grigorie de Nyssa). Oricum ar fi definită, rugăciunea este actul esenţial, fundamental al vieţii noastre religioase, este mijlocul de a ne pune în legătură directă cu Dumnezeu, prin înălţarea gândului, a inimii, a voinţei noastre către El. Rugăciunea este, potrivit cuvintelor Sfintei Scripturi, de mare folos în înţelegerea voii lui Dumnezeu.