Micul catehism: Semnificaţiile tămâierii bisericii şi a credincioşilor

Ectenia mare din rânduiala Vecerniei este urmată de catisma rânduită în Psaltire, în locul căreia se cântă „Fericit bărbatul...“. Acest moment al Vecerniei aminteşte de perioada pregătitoare a omenirii, înainte de venirea Mântuitorului, prin patriarhi, prooroci şi prin toate învăţăturile Vechiului Testament. După catismă urmează cântarea „Doamne, strigat-am către Tine...“, care face parte din Psalmul 140. Acest psalm exprimă starea de rătăcire şi de deznădejde a omului despărţit de Dumnezeu, dar şi sentimentul de pocăinţă. Când la strană se cântă al doilea stih al acestui psalm („Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta...“), preotul începe cădirea marea, adică tămâiază sfântul altar, celelalte părţi ale sfântului lăcaş şi pe credincioşii prezenţi. Tămâierea este una dintre jertfele care se aduce lui Dumnezeu ca autor şi stăpân al creaţiei. Această învăţătură este pusă în evidenţă de cuvintele de binecuvânare pe care preotul le rosteşte cu acest prilej: „Tămâie Îţi aducem Ţie, Hristoase, Dumnezeul nostru, întru miros de bună mireasmă duhovnicească, pe care primind-o în jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri...“. Sf. Simeon al Tesalonicului învaţă că tămâierea bisericii şi a credincioşilor este o formă de cinstire a casei lui Dumnezeu, precum şi o modalitate de sfinţire a celor prezenţi la slujbă, căci tămâia a fost binecuvântată. Parfumul tămâiei este un simbol al harului Sfântului Duh ce se coboară peste credincioşi, după cum se arată spre finalul formulei de binecuvântare a tămâiei: „Trimite-ne nouă harul Preasfântului Tău Duh“. Dacă versetele Psalmului 140 readuc imaginea omului din vechime care striga disperat către Dumnezeu („Doamne, strigat-am către Tine...“), fumul şi mireasma plăcut mirositoare devin un simbol al nădejdii pe care o are omul care Îl cunoaşte şi-L trăieşte pe Hristos. Formula de binecuvântare ne arată că jertfa tămâierii este oferită prin Hristos, pentru că orice dar oferit prin Fiul este primit de Dumnezeu. Se cuvine precizat că rugăciunile credincioşilor, pentru a se înălţa ca tămâia înaintea lui Dumnezeu, trebuie să fie asemenea parfumului frumos al acesteia, adresate dintr-o inimă curată şi râvnitoare spre cele sfinte.