Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Micul catehism: Sfintele Moaşte sunt „izvoare mântuitoare“

Micul catehism: Sfintele Moaşte sunt „izvoare mântuitoare“

Data: 02 Iulie 2008

Întreaga cinstire acordată sfintelor moaşte se îndreaptă spre Dumnezeu, prin al cărui har sfinţii s-au ostenit şi s-au jertfit, s-au arătat biruitori asupra păcatului şi şi-au împodobit viaţa cu virtuţi alese. Venerarea adusă sfinţilor, cinstind osemintele lor, precum şi rugăciunile pe care credincioşii le fac către sfinţi devin simboluri ale cinstirii însăşi pe care Biserica o aduce lui Dumnezeu.

Iisus Hristos Mântuitorul, Care locuieşte în trupurile celor ce se luptă pentru a obţine sfinţenia, nu le părăseşte pe acestea nici după moarte.

Osemintele sfinţilor rămân, cum zice Sfântul Ioan Damaschinul, „temple însufleţite ale lui Dumnezeu“.

Domnul Hristos este prezent în sfinţi (Galateni II, 20) şi, întrucât „în El locuieşte, trupeşte, toată plinătatea dumnezeirii“ (Coloseni II, 9), tot El locuieşte în aleşii Săi, nedespărţindu-Se de osemintele lor după moarte. În acest sens, moaştele sfinţilor sunt „izvoare mântuitoare“ (Sf. Ioan Damaschin).

Cei care se sfinţesc, primesc de la Dumnezeu multe daruri: darul înţelepciunii, al dragostei, al milei, proorociei, puterea de a alunga demonii, neputrezirea trupului, facerea de minuni.

Păstrarea în nestricăciune a osemintelor pe care le avem de la sfinţi nu este singura minune pe care ei ne-o transmit. „Stăpânul Hristos, scrie Sfântul Ioan Damaschin, ne-a dat ca izvoare mântuitoare moaştele - sfinţilor, care izvorăsc în multe chipuri faceri de bine şi dau la iveală mir cu bun miros. Nimeni să nu fie necredincios! Dacă prin voinţa lui Dumnezeu a izvorât în pustie apă din piatră tare (Ieşire XVII, 5-6), este de necrezut că poate să izvorască mir bine mirositor din moaştele mucenicilor?“ Cunoaşterea puterii cu care sunt înzestrate sfintele moaşte o aflăm încă din Vechiul Testament. În cartea a patra a Regilor, citim că, în mormântul proorocului Elisei, a fost aruncat trupul unui om mort, iar la atingerea de osemintele proorocului, acest mort a înviat (IV Regi XIII, 21).