Micul catehism: Sfinţii au o viaţă conştientă în ceruri

Creştinii, atunci când vorbesc despre cei care au părăsit această viaţă, spun că „au plecat la Domnul“. Această expresie evidenţiază un mare adevăr: creştinii, prin părăsirea vieţii pământeşti, nu trec „în nefiinţă“, aşa cum greşit se mai aude, uneori, la posturile de televiziune, ci au trecut în cealaltă viaţă, care este veşnică, alături de Dumnezeu şi de sfinţi.

După moartea lor trupească, ajungând în ceruri, drepţii şi sfinţii stau în jurul tronului ceresc, se închină şi aduc laudă lui Dumnezeu, având o viaţă pe deplin conştientă. Mântuitorul ne încredinţează că drepţii şi sfinţii, fiind asemenea îngerilor, se află în ceruri în stare conştientă, căci Dumnezeul nostru este Dumnezeul celor vii: „Dumnezeu nu este Dumnezeu al morţilor, ci al viilor, căci toţi trăiesc în El“. Sf. Ap. Ioan afirmă că sfinţii, împreună cu îngerii, preamăresc şi se roagă lui Dumnezeu în ceruri: „Şi când a luat cartea, cele patru fiinţe şi cei douăzeci şi patru de bătrâni au căzut înaintea Mielului, având fiecare alăută şi cupe de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor. Şi cântau o cântare nouă, zicând: Vrednic eşti să iei cartea şi să deschizi peceţile ei, fiindcă ai fost înjunghiat şi ai răscumpărat lui Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din toa-tă seminţia şi limba şi poporul şi neamul; I-ai făcut Dumnezeului nostru împărăţie şi preoţi, şi vor împărăţi pe pământ. Şi am văzut şi am auzit glas de îngeri mulţi, de jur împrejurul tronului şi al fiinţelor şi al bătrânilor, şi era numărul lor zeci de mii de zeci de mii şi mii de mii“. Pilda bogatului nemilostiv, rostită de Mântuitorul, ne încredinţează că drepţii şi sfinţii din ceruri, prin descoperire, prin darurile şi puterile primite de la Dumnezeu, cunosc nevoile credincioşilor de pe pământ. Ei se roagă pentru creştini, aducându-şi astfel aportul lor la mântuirea acestora. Din Sfânta Scriptură, aflăm că arhiereul Onia, după moartea sa, s-a rugat lui Dumnezeu pentru toţi fiii lui Israel: „vederea visului astfel era: că Onia, care fusese arhiereu, om bun, blând, cucernic la chip şi cu obiceiuri bune şi la vorbă cuvios, care din pruncie s-a nevoit întru toate lucrurile faptei bune, cu mâinile întinse se ruga pentru toată adunarea evreilor“. Iar Sf. Ap. Iacov ne încurajează în acest sens, spunându-ne: „Rugaţi-vă unul pentru altul, ca să vă vindecaţi, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului“.