Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Micul catehism: Sfinţii sunt cinstiţi în ziua plecării la Domnul

Micul catehism: Sfinţii sunt cinstiţi în ziua plecării la Domnul

Un articol de: Pr. Gheorghe Mihăilă - 25 Iunie 2008

Termenul de sfânt provine din cuvântul slav „sfiat“, care înseamnă luminat, deosebit, sfinţit etc., sfinţenia fiind atributul prin excelenţă al lui Dumnezeu, în timp ce oamenii se pot împărtăşi de sfinţenia lui Dumnezeu, în măsura în care respectă poruncile divine şi sfaturile evanghelice.

Canonizarea sfinţilor, potrivit Dreptului canonic ortodox, este „actul prin care Biserica recunoaşte, declară şi aşează eroii dreptei credinţe adormiţi întru Domnul, în rândul sfinţilor, în canonul sau catalogul sfinţilor, pe care Biserica Ortodoxă îi venerează pe temeiul învăţăturii ei dogmatice“.

În Biserica creştină a primele secole, canonizările se făceau de către fiecare Biserică locală, care era condusă de un episcop şi care avea libertate deplină în exercitarea cultului şi a celorlalte activităţi pastorale şi administrative. În această perioadă, cultul sfinţilor era în strânsă legătură cu cel al martirilor. Cataloagele sfinţilor erau întocmite ţinându-se seama de ziua morţi lor, a morţii martirice violente, a morţii în exil, în închisoare sau a morţii lor comune. Aceste zile erau notate alături de numele sfinţilor, astfel încât zilele calendarului, din zile obişnuite, au început a deveni zile ale sfinţilor.

Cataloagele sfinţilor conţineau, pe lângă numele şi ziua morţii acestora, faptele, minunile şi suferinţele pe scurt, iar uneori, chiar unele învăţături ale sfinţilor. La început, erau trecuţi doar martirii pe aceste liste, de aceea s-au şi numit martirologii sau actele martirilor. Fiecare biserică avea martirologiul său în perioada persecuţiilor, iar comunităţile bisericeşti îşi comunicau reciproc listele sau cataloagele cu sfinţii lor, cu scopul de a se cunoaşte şi de a se generaliza cinstirea sfinţilor care apăruseră într-o parte sau alta a Bisericii. Martirologiile vor sta la baza întocmirii sinaxarelor şi a veţilor sfinţilor.

Martirii erau cinstiţi ca cei mai apropiaţi prieteni ai lui Dumnezeu, iar creştinii săvârşeau, în ziua martiriului, procesiuni, rugăciuni, fie în locul unde aceştia şi-au găsit sfârşitul, fie la mormântul lor. Sf. Ciprian spunea clerului său: „Ziua aceea în care au murit, reţineţi-o, să o celebrăm prin comemorarea lor în memoria martiriului“.