Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Micul catehism: Sfinţii sunt prietenii noştri din ceruri

Micul catehism: Sfinţii sunt prietenii noştri din ceruri

Un articol de: Pr. Gheorghe Mihăilă - 29 Iunie 2009

Termenul „sfânt“ provine din cuvântul slav „sfiat“, care înseamnă luminat, deosebit, sfinţit etc., sfinţenia fiind atributul prin excelenţă al lui Dumnezeu, în timp ce oamenii se pot împărtăşi de sfinţenia lui Dumnezeu în măsura în care respectă poruncile divine şi sfaturile evanghelice. După moartea lor trupească, ajungând în ceruri, drepţii şi sfinţii stau în jurul tronului ceresc, se închină şi aduc laudă lui Dumnezeu, având o viaţă pe deplin conştientă. Mântuitorul ne încredinţează că drepţii şi sfinţii, fiind asemenea îngerilor, se află în ceruri în stare conştientă, căci Dumnezeul nostru este Dumnezeul celor vii: „Dumnezeu nu este Dumnezeu al morţilor, ci al viilor, căci toţi trăiesc în El“. Sf. Ap. Ioan afirmă că sfinţii, împreună cu îngerii, preamăresc şi se roagă lui Dumnezeu în ceruri: „Şi când a luat cartea, cele patru fiinţe şi cei douăzeci şi patru de bătrâni au căzut înaintea Mielului, având fiecare alăută şi cupe de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor. Şi cântau o cântare nouă, zicând: Vrednic eşti să iei cartea şi să deschizi peceţile ei, fiindcă ai fost înjunghiat şi ai răscumpărat lui Dumnezeu, cu Sângele Tău, oameni din toată seminţia, şi limba, şi poporul, şi neamul; şi I-ai făcut Dumnezeului nostru împărăţie şi preoţi, şi vor împărăţi pe pământ. Şi am văzut şi am auzit glas de îngeri mulţi, de jur-împrejurul tronului şi al fiinţelor şi al bătrânilor, şi era numărul lor zeci de mii de zeci de mii şi mii de mii“. Pilda bogatului nemilostiv, rostită de Mântuitorul, ne încredinţează că drepţii şi sfinţii din ceruri, prin descoperire, prin darurile şi puterile primite de la Dumnezeu, cunosc nevoile credincioşilor de pe pământ.

Drepţii şi sfinţii, fiind în împărăţia cerească, fac parte, alături de îngeri, din Biserica triumfătoare. Între Biserica luptătoare de pe pământ, din care au făcut parte şi sfinţii, şi Biserica triumfătoare, a drepţilor, din ceruri, există o permanentă şi continuă legătură. Potrivit învăţăturii Bisericii Ortodoxe, există o legătură de iubire şi de rugăciune între credincioşi şi sfinţi. Creştinii se roagă împreună cu sfinţii şi Îl slăvesc pe Dumnezeu. Între credincioşi şi cei drepţi se stabileşte acea „comuniune a sfinţilor“ pe baza dragostei, a schimbului de rugăciuni, de bunuri duhovniceşti.