Micul catehism: Sfinţirea casei

Cărţile bisericeşti de slujbă conţin rugăciuni prin care tot ceea ce este necesar creştinului pentru viaţa gospodărească şi casnică se pune sub ocrotirea harului lui Dumnezeu. Iar cele mai multe solicitări venite din partea creştinilor implică sfinţirea apei pentru punerea temeliei în vederea construirii unei case noi, sfinţirea unei fântâni, a icoanelor sau a crucilor din cimitire.

Privitor la sfinţirea casei, Agheazmatarul conţine două feluri de rugăciuni: Rugăciune la începerea temeliei casei şi Rânduiala binecuvântării casei noi în care va locui cineva pentru întâia oară.

La punerea temeliei unei case, preotul săvârşeşte sfinţirea cea mică a apei, apoi citeşte o rugăciune prin care se roagă pentru muncitorii care vor lucra pentru construirea casei: „Dumnezeule Atotţiitorule... caută spre robul Tău (numele), care, cu puterea tăriei tale, voieşte să ridice casă pentru locuit şi prin zidire să o înalţe... ajută-i să o înalţe până la capăt“. De aceea, atunci când preotul vine la locul unde se va ridica casa, pentru a rosti rugăciunea la începerea temeliei casei, e necesar să fie prezenţi şi muncitorii constructori.

În continuarea rugăciunii, preotul se roagă ca Dumnezeu să întărească casa astfel încât să nu o poată strica nici vântul, nici apa, nici altceva: „întăreşte-o pe ea, pe piatra cea tare, ca, după glasul cel dumnezeiesc al Evangheliei Tale, nici vântul, nici apa, nici altceva să nu o poată strica...“.

Autorul rugăciunii nu i-a uitat nici pe proprietarii terenului şi ai casei care se va ridica. Astfel, preotul se roagă şi pentru cei care vor locui în casa ce se va construi, ca Dumnezeu să-i păzească de toate evenimentele neplăcute: „şi pe cei care vor să locuiască în ea îi păzeşte de toată bântuiala celui potrivnic...“.

În toate lucrările pe care le iniţiază şi doreşte să le realizeze, creştinul solicită ajutorul şi binecuvântarea lui Dumnezeu. Atunci când se lucrează cu binecuvântare se realizează lucruri mai trainice şi cu durabilitate mai mare în timp.