Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Micul catehism: Treptele păcatului (II)

Micul catehism: Treptele păcatului (II)

Un articol de: Pr. Gheorghe Mihăilă - 20 Decembrie 2008

A treia treaptă care ne conduce spre păcat este ispita sau momeala - un îndemn spre păcat - şi poate veni din interior sau din exterior. Când vine din interior, ispita se manifestă ca un gând răzleţ adus de diavol în minte (Ce-ar fi dacă ai face şi tu...?) şi este consecinţa unor acţiuni păcătoase sau a unor patimi.

Ispita poate veni şi din exterior, de la lume şi de la trup, fiind ispitit prin cele cinci simţuri.

A patra treaptă este unirea, adică amestecarea minţii cu ispita. Este situaţia când sufletul consimte să stea de vorbă cu gândul rău. A cincea treaptă spre păcat este lupta minţii cu ispita. Sufletul, consimţind să stea de vorbă cu gândul despre lucrul cel rău şi cunoscând că acel gând îl duce la păcat, începe să se lupte cu el, nevoindu-se ca să-l biruiască cu gânduri bune. Pentru a birui ispita, Părinţii recomandă rostirea rugăciunii: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul“.

Sf. Macarie Egipteanul învaţă că mintea noastră trebuie să fie războinică si că are putere să răspundă cu forţe egale atacurilor diavoleşti. Ea se poate împotrivi gândurilor şi poate să le contrazică. Sf. Ioan Scărarul ne învaţă să fim atenţi şi la cauzele păcatelor în viaţa de zi cu zi şi să fim mereu în starea de trezvie. Sf. Ioan Scărarul ne spune: „Este un diavol care, venind la noi când ne întindem în pat, ne săgetează cu amintiri urâte si murdare, pentru ca, neridicându-ne la rugăciune din trândăvie si neîntrarmându-ne împotriva lui, să adormim în gânduri murdare si să avem vise spurcate. Să fim atenţi ca să nu ne înşelăm! Metoda aceasta cu gânduri rele şi păcătoase este devastatoare şi nenumăraţi oameni cad pradă şi victime. Uşa minţii noastre, deschisă gândurilor rele, lasă să pătrundă în inimă germenii purtători de păcate de moarte, care întunecă mintea şi tulbură inima şi face pe om pradă uşoară diavolilor. De aceea, când suntem invadaţi de cugete rele şi viclene, să ne păzim mintea rugându-ne şi spovedindu-ne la duhovnic. Iar Dumnezeu ne va ajuta cu Harul Său cel mântuitor, aducând pacea şi sfinţenia în sufletelor noastre“.