Prin post ne întărim răbdarea

Şi pe când mergea El într-o sâmbătă prin semănături, ucenicii Lui, în drumul lor, au început să smulgă spice. Şi fariseii Îi ziceau: Vezi, de ce fac sâmbăta ce nu se cuvine? Şi Iisus le-a răspuns: Au niciodată n-aţi citit ce a făcut David, când a avut nevoie şi a flămânzit, el şi cei ce erau cu el? Cum a intrat în casa lui Dumnezeu, în zilele lui Abiatar arhiereul, şi a mâncat pâinile punerii înainte, pe care nu se cuvenea să le mănânce decât numai preoţii, şi a dat şi celor ce erau cu el? Şi le zicea lor: Sâmbăta a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru sâmbătă. Astfel că Fiul Omului este domn şi al sâmbetei. Şi iarăşi a intrat în sinagogă. Şi era acolo un om având mâna uscată. Şi Îl pândeau pe Iisus să vadă dacă îl va vindeca sâmbăta, ca să-L învinuiască. Şi a zis omului care avea mâna uscată: Ridică-te în mijloc!Şi a zis lor: Se cuvine, sâmbăta, a face bine sau a face rău, a mântui un suflet sau a-l pierde? Dar ei tăceau; şi privindu-i pe ei cu mânie şi întristându-Se de învârtoşarea inimii lor, a zis omului: Întinde mâna ta! Şi a întins-o, şi mâna lui s-a făcut sănătoasă. Marcu 2, 23-28; 3, 1-5

***

Ne putem întreba ce am făcut în această săptămână pentru sufletul nostru, pentru mântuirea noastră? Dacă susţinem că am postit, atunci să nu uităm că postul nu este doar abstinenţă de la anumite alimente, ci mult mai mult. Prin post poţi schimba astăzi în bine ceea ce ieri părea de neschimbat. Ai libertatea să renunţi la ceva de care aparent nu te poţi dispensa. Cuvintele şi comportamentul trebuie să arate ca fiind ale unui om care priveşte spre răstignirea Domnului Hristos, dar şi spre Învierea Sa. Prin post ne întărim răbdarea, ne înălţăm smerindu-ne, ne regăsim în faptele bune şi ne călim credinţa. Multă lumină ajunge în sufletul nostru când ne spovedim şi ne împărtăşim. Astăzi ne amintim şi de cei care au plecat din această viaţă. Când ne rugăm pentru sufletele lor, avem nădejdea că şi alţii se vor ruga pentru sufletele noastre.