Răspunsuri duhovniceşti: Adevăratele femei creştine

Părinte profesor, cine sunt femeile mironosiţe şi ce spun Evangheliile despre ele?

În Sfintele Evanghelii ne este prezentat un grup de femei care Îl urmaseră pe Iisus peste tot. Au fost prezente într-un fel sau altul şi la întâmplările din Săptămâna Patimilor şi mai ales la cele din Joia Mare, din Vinerea Mare şi din Duminica Învierii. Sfântul Evanghelist Ioan spune că în fruntea femeilor se afla Mama Mântuitorului Iisus.

Aceste femei, lăsând-o la o parte pe Maica Domnului care are un statut cu totul special şi unic, sunt numite cu un termen general "mironosiţe", adică purtătoare de mir, pentru că ele au pregătit pentru înmormântare pe Mântuitorul, ungându-L cu miresme şi punându-L în mormânt. Ele fac pentru Mântuitorul gesturi deosebite de dragoste, de o preţuire fără margini, şi apar ca neîndoite în credinţa lor în ciuda celor întâmplate în Joia şi Vinerea Mare. Dacă pe ucenici îi vedem fricoşi, chiar unii îndoindu-se de Mântuitorul, femeile acestea par neîndoite în credinţa lor. Chiar dacă Mântuitorul a fost omorât, chiar dacă el este plin de răni şi trebuie pus în mormânt, ele fac pentru El ceea ce dragostea lor le arată că trebuie să facă. Tot ele au fost primele învrednicite să vadă mormântul gol şi pe Iisus cel Înviat.

Sunt aceste femei un model pentru femeia creştină?

Desigur, modelul cel mai important îl dă Maica Domnului însăşi, dar femeile mironosiţe şi ele într-o măsură atât de unică sunt precursoare ale tuturor femeilor credincioase din Biserică şi modele pentru ele.

Femeia creştină este cea care nu se îndoieşte în credinţa ei, îl iubeşte pe Mântuitorul în ciuda tuturor necazurilor vieţii. Când tot se clatină, aceasta rămâne credincioasă, când toţi se tem, ea rămâne curajoasă, când toţi fug, ea este prezentă, când mulţi cred că nimic nu mai este de făcut, ea totuşi găseşte ceea ce este de făcut şi ceea ce trebuie într-adevăr făcut. Câte astfel de situaţii le vedem în viaţa Bisericii şi viaţa familiilor creştine? De câte ori femeile nu se dovedesc cu adevărat mai tari în credinţă, mai stăruitoare, mai curajoase, mai harnice, răzbătătoare decât bărbaţii, în slujirea de multe feluri a lui Dumnezeu şi a voii Sale? Prin tot ceea ce fac ele pentru familia lor, pentru Biserică, pentru aproapele, pentru săraci, împlinesc voia lui Dumnezeu în lucruri care par uneori minore, dar care sunt de fapt de fiecare dată importante, pentru că aşa cum spune Mântuitorul "tot ceea ce facem pentru cei prea mici ai Săi, Lui îi facem".

Naşterea de prunci este un exemplu dat de femeile mironosiţe?

Da. Când Maica Domnului a trebuit să îl aducă pe lume pe Mântuitorul Iisus Hristos dându-i trup de mamă adevărată în condiţii foarte vitrege, câte trebuia şi a trebuit să înfrunte pentru ca întruparea Domnului să se poată întâmpla. Fiecare mamă trebuie să aibă credinţă după pilda Maicii Domnului ca să primească un prunc, să-l poarte în pântece, cu dragoste, cu ascultare de Dumnezeu, să-i dea viaţă şi apoi să-l şi crească ca o mamă adevărată.

Maica Domnului rămâne pilda supremă pentru orice mamă creştină, dar poate că de multe ori nu îndrăznim să ne comparăm cu Maica Domnului, este un ideal foarte înalt. Dar femeile mironosiţe sunt, am spune, mai de rândul nostru şi ele se dovedesc atât de neînduplecate în râvna lor şi atât de neclintite în credinţa lor şi în ascultare şi slujirea Mântuitorului. Toţi cei care cunoaştem Biserica mai de aproape înţelegem ce mult este prezentă pilda femeilor mironosiţe în viaţa creştinelor adevărate şi cât de mult este prezentă pilda lor în viaţa Bisericii prin femeile credincioase: femeile care îşi fac datoria în familia lor, femeile care nasc şi cres copii credincioşi, dar şi care sunt slujitoare prin atâtea şi atâtea feluri în viaţa Bisericii.