„În vremea aceea, mergând Iisus pe cale, a zis cineva către El: Te voi însoți oriunde Te vei duce. Și i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece
Răspunsuri duhovniceşti: De ce sărutăm mâna preotului?
Preacuvioase, care este semnificaţia gestului de a săruta mâna preotului?
Pentru a înţelege mai deplin semnificaţia gestului de a săruta mâna preotului trebuie să aşezăm mai întâi această practică într-un cadru ce defineşte, în general, semantica sărutului ca gest al relaţionării, socializării şi comuniunii între persoane. Sărutarea sau faptul de a atinge cu buzele pe cineva în semn de respect, de cinstire sau de smerenie şi dragoste profundă ori frăţească este un gest cultic, cu multiple semnificaţii, fiind în cele mai multe cazuri expresia unei veneraţii. Toată această gestică liturgică are în vedere actualizarea stării de comuniune prin credinţă şi dragoste cu Mântuitorul Iisus Hristos, prezent şi comunicant în Sfânta Biserică, şi deopotrivă cu celelalte persoane sfinte, adică sinergice harului şi iubirii lui Dumnezeu. Practic, întreaga hironomie cultică este expresia bucuriei comuniunii în iubire şi har cu Domnul Iisus Hristos şi sfinţii Lui, lucru ce se manifestă şi prin îmbrăţişare şi sărutare. Un alt moment, ce are în vedere comuniunea şi relaţionarea între persoane, este şi sărutul crucii la slujba înmormântării, înţelegând prin acest act cultic cinstirea şi iubirea ce o purtăm repausatului. Cum percep creştinii sărutarea ca gest cultic? Creştinii integrează sărutul ca gest cultic de părtăşie la dragostea lui Hristos prin sărutarea păcii de la Dumnezeiasca Liturghie, expresie a comuniunii de credinţă în Domnul nostru Iisus Hristos, lucru împărtăşit şi recomandat chiar de Sfinţii Apostoli (II Corinteni 13, 12; I Petru 5, 14). În practica crestină, fie că este vorba de Sfânta Liturghie, Taina Bisericii, Taina Întrupării lui Hristos "în toate zilele, până la sfârşitul veacului" (Matei 28, 20), fie că este vorba de gestica liturgică sau cultică, sărutul exprimă într-un mod mai concret sentimente de dragoste sau cinstire faţă de persoane, lucruri sau obiecte ce actualizează relaţia noastră cu Divinitatea. Sărutul liturgic este un gest de veneraţie şi respect faţă de persoanele şi lucrurile sacre. Obiceiul de a se săruta la celebrările liturgice mâna episcopului şi a preotului, obicei aproape dispărut în unele locuri, este foarte vechi în Biserică. Mâna episcopului este venerată prin sărutare, iar Fericitul Ieronim ne informează că în vechime exista practica venerării prin sărutare încă şi a picioarelor episcopului, pornind de la paradigma evanghelică. Care este motivul principal al gestului de a săruta mâna preotului? Motivul principal al gestului sărutării mâinii preotului ni-l descoperă Sfântul Ioan Gură de Aur: "Ştiţi de ce sărutăm mâna preotului? Pentru că mâna preotului ne dă ceea ce nici o altă mână de muritor nu ne poate da, Sfânta Împărtăşanie!" Aşadar, relaţia directă şi comuniunea deplină prin Sfintele Taine, slujirea acestora şi împărtăşirea spre credincioşi a Însuşi Cinstitului Trup şi a Scumpului Sânge al Mântuitorului nostru Iisus Hristos aduc respectul, cinstirea şi venerarea preotului de către toţi, inclusiv prin sărutarea mâinii, ca unul ce ne oferă, după porunca Domnului, cel mai mare Dar, Trupul lui Hristos, arvuna vieţii veşnice, Împărăţia cerurilor. Prin urmare, gestul de a săruta mâna unui preot este profund filial, uman şi creştinesc, exprimând bucuria părtăşiei la mântuirea ce se împlineşte prin oameni, de către oameni şi pentru oameni.