Răspunsuri duhovniceşti: „Eram orb şi acum văd“

Părinte Radu Mureşan, orbul din naştere, vindecat de Mântuitorul, este ispitit de către farisei. Cum scapă el din această situaţie, ce exemplu am putea lua de la el?

Chemat a doua oară în faţa fariseilor, omul care fusese orb este ispitit, cu vicleşug, în speranţa că se va lepăda de Cel care l-a tămăduit: "Dă slavă lui Dumnezeu, noi ştim că Omul Acesta este păcătos". Cu alte cuvinte, recunoaştem că şi tu ai dreptate când spui că ai fost orb şi că acum vezi, dar şi noi avem dreptate când spunem că omul acesta este păcătos şi nu a putut face asta. "A răspuns deci acela: dacă este păcătos nu ştiu. Un lucru ştiu: că eram orb şi acum văd". Omul stăruie în loialitatea lui şi îl apără pe Tămăduitorul său, nu prin cuvinte meşteşugite, ci vădind lucrarea minunată care s-a făcut asupra lui. Fariseii, la rândul lor, stăruie în curiozitatea lor vicleană, căutând să smulgă o mărturie potrivnică: "Deci i-au zis: Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?"

Dialogul devine tot mai dramatic. Omul care fusese orb le răspunde cu bun-simţ dezarmant mai-marilor cărturarilor şi fariselor: "V-am spus acum şi nu aţi auzit. De ce voiţi să auziţi iarăşi? Nu cumva voiţi şi voi să vă faceţi ucenici ai Lui?". Acel "şi voi" îl arată pe cel tămăduit ca dorind să fie ucenic al Domnului.

"Şi l-au ocărât şi i-au zis: Tu eşti ucenic al Aceluia, iar noi suntem ucenici ai lui Moise. Noi ştim că Dumnezeu a vorbit lui Moise, iar pe acesta nu-L ştim de unde este". "A răspuns omul şi a zis: Tocmai în aceasta stă minunea, că voi nu ştiţi de unde este şi El mi-a deschis ochii". Cel tămăduit îl arată pe binefăcătorul lui "cinstitor de Dumnezeu", Unul care face voia lui Dumnezeu şi Îl apără în acelaşi timp de acuzaţiile fariseilor: "De n-ar fi acesta de la Dumnezeu, n-ar putea să facă nimic". "Au răspuns lui şi au zis: În păcate

te-ai născut tot, şi tu ne înveţi pe noi? Şi l-au dat afară". Adică acolo unde Dumnezeu nu văzuse păcat ("Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui"), oamenii s-au grăbit să pună eticheta de "păcătos".

După ce a fost dat afară din sinagogă, Mântuitorul Hristos îl întreabă: "Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?". Este o întrebare la care fiecare dintre noi trebuie să răspundem, conştient, mai ales când ne apropiem de Sfântul Trup şi Sânge al Domnului, o întrebare la care suntem chemaţi să răspundem cu întreaga noastră viaţă. "El a răspuns şi a zis: dar cine este Doamne, ca să cred în El?". "Cel ce vorbeşte cu Tine, Acela este". "Iar El a zis: Cred, Doamne. Şi s-a închinat Lui".

Părintele Nicolae Steinhardt îl numără pe orbul din naştere între "admiraţiile Domnului". Omul s-a dovedit mai întâi ascultător, când Domnul l-a trimis să se spele în scăldătoarea Siloamului, a fost statornic şi răbdător în ispită, apărându-l pe Cel care-l tămăduise, şi mărturisit cu îndrăzneală pe Binefăcătorul. Din princina aceasta a fost hărţuit, jignit, ocărât, apoi alungat. Iar când Domnul Însuşi i se revelează, i se oferă spre contemplare, fostul orb rămâne la înălţime şi ajunge să Îl mărturisească la fel ca Toma.

Dintre toate tipurile umane pe care evangheliile postpascale ni le pun în faţă, orbul pare cel mai aproape de noi, de experienţele vieţii noastre şi este la înălţime. Toţi suntem de fapt chemaţi să intrăm în calitatea de propovăduitori, de mărturisitori cu îndrăzneală ai Domnului Iisus Hristos.