Răspunsuri duhovnicești: Icoanele imprimă fără efort adevărul revelat în Evanghelie şi Tradiţie

Care este scopul principal al picturii în iconografia Bisericii Ortodoxe?

Teologia şi cultul icoanelor se bazează pe întruparea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cuvântul cel nevăzut al Tatălui, Care, prin naşterea Sa din Sfânta Fecioară Maria, S-a îmbrăcat în trup omenesc, asemenea nouă, afară de păcat. În Dumnezeu-Omul întrupat, noi privim a doua persoană a Preasfintei Treimi, unind în Sine cele două naturi: divină şi umană. Deci, putem picta această persoană, pentru că are formă omenească. În icoana Domnului, noi mărturisim trupul Său îndumnezeit şi recunoaştem în icoană asemănarea cu prototipul, persoana divino-umană a Domnului. Prin sfinţirea icoanei, se stabileşte relaţia harică dintre icoană şi prototip. Orice icoană are un nume, acela al prototipului, şi este venerată pentru că icoana văzută de noi participă la prototip, adică la sfântul înfăţişat pe ea, care se află transfigurat în împărăţia lui Dumnezeu.

Adevăratul scop al picturii bisericeşti în tradiţia ortodoxă este de a crea un mediu propriu de meditaţie şi rugăciune credinciosului, în scopul de a înţelege şi a trăi mai adânc sfânta credinţă creştină.

Pictura, în general, şi pictura bisericească, în special, oferă omului, credinciosului, un limbaj plastic, prin imagini şi culori, pentru a exprima idei şi realităţi ale credinţei noastre ortodoxe. Aceste adevăruri sunt exprimate de obicei prin cuvinte. Însă cuvintele, oricât ar fi de meşteşugite, sunt adeseori neîndestulătoare pentru a exprima realităţi imateriale, pe când prin imagini, abstracţiunile devin uşor accesibile înţelegerii omeneşti. Adevăruri simple, ca Naşterea Domnului, Botezul, Patimile, Învierea şi Înălţarea Domnului, Pogorârea Duhului Sfânt, raiul, iadul etc, necesită multe pagini de text, pentru a le imprima suficient în mintea ascultătorilor. Prin imagini, însă, ele devin mai uşor înţelese, pentru că sunt îmbrăcate într-o formă materială şi simbolic-vizuală, proprie şi accesibilă naturii omeneşti. Prin gingăşia desenului, prin frumuseţea şi transparenţa spiritualizată a culorilor, prin interiorizarea imaginii şi măiestria artistică, icoanele atrag şi reţin atenţia credincioşilor, spunându-le dintr-odată, fără efort, adevărul revelat în Evanghelie şi Tradiţie, înduioşând şi înălţând mintea cu uşurinţă la realităţile suprafireşti. (Convorbiri duhovniceşti cu părintele Sofian, vol. 1)