Motivarea elevilor în procesul de învățare

Motivarea, care este un proces complex, are un rol fundamental în dezvoltarea emoțională, socială și intelectuală a elevilor. Simona Soare, trainer de dezvoltare personală și profesională, a explicat că un copil motivat se implică în activități extracurriculare, dezvoltându-și abilități sociale, cum ar fi comunicarea, capacitatea de a colabora și de a lucra în echipă. Subiectele care par irelevante sau prea dificile pot fi cauze care conduc la demotivarea elevilor. Dacă ei nu văd o legătură între materia școlară și interesele lor, pot să-și piardă relativ repede entuziasmul și concentrarea.

Părinților le revine rolul de a încuraja eforturile și progresul copilului, prin aprecierea și recunoașterea realizărilor acestuia. Este important ca un copil să simtă că are sprijin emo­țio­nal, atunci când întâmpină dificul­tăți. Motivarea este un proces foarte important atât pentru copii, cât și pentru adulți, care susține progresul și ne ajută să ne atingem potențialul maxim, contribuind la transformarea obiectivelor propuse în realitate. Factor subtil și complex, motivația este esențială în reușita școlară, contribuind nu doar la acumularea de cunoștințe, ci și la formarea de abilități și competențe, care ne ajută să progresăm în direcția obiectivelor propuse, fiind astfel mai încrezători și împliniți.

Dezvoltare emoțională, socială și intelectuală

În domeniul școlar, motivația ia forme diferite: curiozitate, dorința de a reuși aducând o stare de mulțu­mire părinților și satisfacție personală, interes, concentrare, perseve­rență etc. „Motivația joacă un rol fun­damental în viața copiilor, influ­ențându-le dezvoltarea emoțio­nală, socială și intelectuală. Aceasta îi ajută să exploreze lumea din jurul lor, să-și dezvolte curiozitatea, să-și extindă orizonturile, să-și asume responsabilități și să devină mai independenți. Ei pot fi motivați să-și stabilească și să-și urmărească propriile obiective, ceea ce contribuie la dezvoltarea unei stime de sine sănătoase. Copiii motivați sunt adesea cei care se implică în activități extracurriculare, dezvoltându-și abili­tă­țile sociale, cum ar fi comunicarea, capacitatea de a colabora și de a lucra în echipă. Totodată, ei sunt mai perseverenți și, de cele mai multe ori, consideră obstacolele drept oportunități de învățare. Efectiv, motivația este acea forță care le poate influența în mod pozitiv viața. Fiind o atitudine pozitivă, aceasta stimulează dorința de a învăța și evolua”, spune Simona Soare, trainer pentru dezvoltare personală și profesională.

Specialiștii vorbesc despre două tipuri de motivație: intrinsecă și extrinsecă. Motivația intrinsecă de­semnează acel tip de motivație alimentată de factori interiori cum ar fi: plăcerea sau nevoia de a acționa și de a se simți valorizați, interes pentru anumite subiecte, activități intelectuale ca descoperirea, explorarea, înțelegerea, toate însoțind curiozitatea persoanei motivate. Moti­vația extrinsecă este influențată de factori exteriori precum: recompense, felicitări, satisfacție personală, entuziasmul profesorului sau al părin­ților etc. „Încurajarea respectului, cooperării și empatiei poate spori motivația copiilor. Același efect îl are și feedbackul constructiv al cadrelor didactice. Este important ca profesorii să evidențieze realizările copiilor și să le ofere sprijin în momentele dificile, încurajându-i să lucreze în echipe, pentru a rezolva probleme complexe. Elevii care beneficiază de o combinație între teorie, dezbatere și punere în practică obțin cele mai bune rezultate. Această metodă promovează colaborarea, gândirea critică și rezolvarea problemelor. Integrarea tehnologiei în procesul de învățare este esențială. Este bine ca profesorul să apeleze la metode moderne de predare - utilizarea aplicațiilor mobile, platformelor online, jocurilor educaționale, audiobookurilor. Profesorii pot oferi materialele de studiu, cum ar fi videoclipuri sau prezentări, înainte de curs, iar timpul petrecut în clasă să fie dedicat activităților practice, discuțiilor și întrebărilor. Totodată, diversitatea activităților școlare este menită să-i inspire pe elevi și să le stimuleze interesul pentru învățare”, a explicat Simona Soare.

Implicarea părinților în motivarea copiilor

Părinții au un rol important în sus­ținerea motivației copiilor, un părinte motivat în acțiunile și obiectivele pe care și le-a propus va fi un bun exemplu pentru copilul său în a deprinde, prin exemplu, procesul complex al motivației. Punerea de întrebări, gândirea critică, analiza informațiilor și discutarea problemelor sunt puncte de plecare prin care părinții pot motiva copiii. Părinții pot ajuta copiii să-și identifice înclinațiile și vocația pentru un anumit domeniu spre a acționa motivat în acea direcție. Un copil nemotivat va avea o atitudine pasivă în fața învățării și rezultatele vor fi slabe. Acordarea rapidă a feed­backului într-o activitate pe care o desfășoară un copil ajută la creșterea motivației, deoarece el simte că e apreciat și munca lui este importantă pentru ceilalți. Provocările elevilor prin proiecte, experimente, jocuri, activități educa­țio­nale, sociale, umanitare și de voluntariat contribuie la motivarea copiilor, ajutându-i să acumuleze cunoștințe și să dezvolte abilități.

„Copiii sunt influențați puternic de comportamentul adulților. Așa că, dacă părinții demonstrează pasiune și entuziasm pentru învățare, este probabil ca elevii să facă la fel. Este bine ca părinții să-și împăr­tă­șească pasiunile cu copiii, să citească ebookuri sau cărți clasice împreună cu ei și să asculte audiobookuri. Copilul poate fi implicat în setarea obiectivelor de învățare și ajutat să-și stabilească obiective relevante conform cu interesele și nevoile sale. Părintelui îi revine rolul de a încuraja eforturile și progresul copilului, prin aprecierea și recunoașterea realizărilor acestuia. Este important ca un copil să simtă că are sprijin emoțional atunci când întâmpină dificultăți. Un exercițiu pentru motivare constă în crearea unei «cutii cu realizări» în care părinții să păstreze bilețele în care scriu realizările și succesele copilului. Acest lucru poate fi o sursă de inspi­rație și încurajare atunci când copilul se simte demotivat sau nesigur. Încurajarea copilului să țină un «Jurnal al succeselor zilnice», în care să menționeze că a ajuns la timp la școală, a luat zece la matematică, a făcut tema fără greșeli etc. Noi nu obișnuim să vedem partea bună din lucrurile mici pe care le realizăm, considerându-le de la sine înțelese. Dar acestea au mare impact în consolidarea încrederii în sine și în motivare. Interac­țiunea socială și colaborarea stimulează motivarea, așa că părinții pot încuraja copilul să învețe împreună cu alți elevi sau să-și împăr­tă­șească cunoștințele și experien­țele cu alți membri ai familiei”, a com­pletat Simona Soare.

Așteptările și standardele părin­ților și profesorilor pot influența nivelul de motivație al copilului. Atât timp cât obiectivele sunt realiste, iar copiii sunt sprijiniți să le ducă la îndeplinire, aceștia vor fi motivați. Este bine să i se permită copilului să-și aleagă anumite subiecte de studiu sau să participe la planificarea activităților de învă­țare, în funcție de nevoile și poten­țialul său. Sentimentul de control și de autonomie îl poate motiva să fie mai implicat în procesul de învățare. Indiferent de rezultatele finale, copilul trebuie să fie încurajat să-și aprecieze eforturile, să-și îmbunătățească abilită­țile și să-și dorească un progres constant. Simona Soare atrage atenția că „Subiectele care par irelevante sau prea dificile pot fi cauze care conduc la demotivarea elevilor. Dacă ei nu văd o legătură între materia școlară și interesele lor, pot să-și piardă relativ repede entuziasmul și concentrarea. Pentru ca acest lucru să nu se întâmple, este necesară implicit o abordare practică din partea profesorului, dar și a părinților. De exemplu, în loc să-i pună să citească despre istorie, profesorii sau părin­ții ar putea organiza o excursie la un muzeu local sau să-i încurajeze să se implice în jocuri de rol în care copiii să reprezinte personaje istorice. Este necesar ca profesorii să apeleze la o varietate de materiale didactice, cum ar fi cărți, videoclipuri, prezentări multimedia, jocuri educaționale și activități practice, pentru a menține interesul și aten­ția elevilor. Dacă eforturile și realizările lor nu sunt apreciate, copiii pot să nu se simtă motivați să învețe. Totodată, atunci când elevii simt o presiune excesivă din partea adulților pentru a obține note mari, acest lucru poate duce la stres și la lipsa motivației. Un mediu școlar sau familial negativ, în care copiii se simt descurajați sau criticați în mod constant, poate să le scadă motivația de a învăța”.