Răspunsuri duhovniceşti: În rugăciune, vocea să fie ecoul inimii

Atunci când ne rugăm, nu reuşim întotdeauna să unim inimile noastre cu rugăciunea rostită cu buzele. Ce-i sfătuiţi pe cei care se confruntă cu această problemă?

Rugăciunea este cea mai importantă îndeletnicire, lucrarea de căpătâi a bunului creştin. Dar dacă ne gândim la ce spunea un mare teolog rus, Vladimir Lossky, că "rugăciunea este mijlocul prin care se revarsă în sufletul nostru lumina", trebuie să ne străduim ca să o săvârşim cât mai corect pentru ca lumina dumnezeirii să ne inunde întreaga noastră fiinţă. Sfinţii Părinţi, mari rugători, au acordat spaţii extinse în scrierile lor rugăciunii, treptelor ei, roadelor minunate pe care le aduce în viaţa celor ce se roagă, precum şi modului în care trebuie să ne rugăm ca într-adevăr rugăciunea să fie "cheia raiului, care deschide porţile harului divin". Iată ce spune bunăoară Sfântul Maxim Mărturisitorul: "Toate faptele bune ajută pe om să câştige dragostea de Dumnezeu, dar nici una ca rugăciunea." Rezumând îndemnurile lor cu privire la modul de a ne ruga, trebuie să facem cunoscută părerea unanimă a acestora potrivit căreia este necesară o preocupare interioară deosebită atunci când ne rugăm.

Să nu transformăm rugăciunea într-un simplu act exterior, ci, printr-un exerciţiu de concentrare, să încercăm ca atunci când buzele noastre rostesc rugăciuni, sufletul nostru să se gândească la Domnul, vocea noastră să fie ecoul inimii noastre. De altfel, după spusele Sfântului Grigorie de Nyssa, "rugăciunea e dusă doar la partea exterioară, rostită doar cu buzele, este partea cea mai de jos a rugăciunii", dacă ar fi să clasificăm rugăciunea după treptele ei de practicare. Un posibil răspuns la întrebarea dumneavoastră este că atunci când rostim rugăciunea trebuie să o înţelegem cu mintea şi să o simţim cu inima. Marii rugători ai Bisericii noastre ne mai învaţă că atunci când rostim rugăciunea cu buzele, mintea trebuie să se pogoare în inimă, că inima este cămara minţii. La aceasta face referire Mântuitorul Hristos când zice: "Tu, când te rogi, intră în cămara ta şi încuie uşa ta şi roagă-te Tatălui tău întru ascuns şi Tatăl tău, Care vede cele întru ascuns, îţi va răsplăti ţie." (Mt. 6, 6)