„Zis‑a Domnul către ucenicii Săi: Cuvintele pe care vi le spun nu le vorbesc de la Mine, ci Tatăl - Care rămâne întru Mine - El Însuși face aceste lucrări. Credeți Mie că Eu sunt întru Tatăl și Tatăl
14 Iun, 2024
Răspunsuri duhovniceşti: Pe Dumnezeu Îl cinstim prin cultivarea virtuţilor
Cum trebuie să credem şi să cinstim pe Dumnezeu?
Fiind mai presus de puterea de înţelegere a minţii noastre, învăţătura despre Dumnezeu - Unul după fiinţă şi întreit după persoane - o primim pe bază de credinţă, având ca temei autoritatea lui Dumnezeu Care S-a descoperit. La primirea Botezului, fiecare om mărturiseşte credinţa în Sfânta Treime. Cine se leapădă sau schimbă înţelesul ei încetează de a mai fi creştin. Credinţa în Dumnezeu o mărturisim în toate zilele vieţii noastre, inclusiv în ceasurile de grea cumpănă. Cinstim pe Dumnezeu din tot cugetul nostru prin săvârşirea virtuţilor. Ce este adorarea şi ce este venerarea şi care sunt deosebirile dintre ele? Adorarea este cultul în gradul cel mai înalt pe care-l datorăm lui Dumnezeu. Cinstim pe Dumnezeu cum nu cinstim nici o altă fiinţă, El fiind Stăpânul şi Creatorul nostru, al tuturor, precum şi izvorul tuturor binefacerilor revărsate asupra noastră. Cinstirea lui Dumnezeu este expresia iubirii noastre curate „din tot sufletul şi din tot cugetul nostru“. Cinstim şi persoanele bineplăcute lui Dumnezeu, pe sfinţi, pentru vrednicia pe care şi-au câştigat-o, de sfetnici ai lui Dumnezeu. Această cinstire se numeşte venerare, inferioară în grad cu adorarea. Dintre toţi sfinţii, de cinstire deosebită se bucură Sfânta Fecioară Maria, cinstire numită preavenerare. (arhim. Ioanichie BĂLAN, Convorbiri duhovniceşti, cu pr. prof. Ion Bunea)
