Impactul revoluției digitale asupra creierului și comportamentului uman

La Simpozionul „Stăniloae” desfășurat la Iași, în perioada 15-17 mai 2024, diaconul dr. Adrian Sorin Mihalache, lector la Facultatea de Teologie „Dumitru Stăniloae” din cadrul Universității „Al. I. Cuza” Iași, a făcut o pledoarie, argumentată, pe îngrijorările actuale legate de dependența digitală a tinerei generații, pentru punerea în practică a rezultatelor cercetărilor cu scopul de a realiza programe de formare pentru părinți și profesori, ghiduri de lucru și de intervenție în asemenea cazuri. Impactul revoluției digitale este foarte puternic, iar societatea nu este, încă, pregătită să gestioneze problemele legate de dependența digitală.

Mutațiile sociale, culturale și de divertisment pe care le-a produs universul digital sunt impresionante, statisticile parțiale arătând cifre îngrijorătoare, chiar dacă nu este încă posibilă o evaluare a consumului global de internet: a timpului petrecut în fața ecranelor şi a impactului asupra modificărilor comportamentale, sociale, familiale, economice etc. Pentru a sublinia gravitatea fenomenului, distinsul cercetător ieșean a menționat un studiu realizat de Universitatea din Michigan, care estimează că aproape 210 milioane de oameni din întreaga lume suferă de dependență de social media și de internet, comparativ cu 600 milioane de persoane care suferă de boli cardiovasculare. Un alt sondaj din 2022 arată că în SUA aproape jumătate din respondenții unui chestionar se considerau dependenți de dispozitivele digitale.

În lucrarea „Demența digitală”, Manfred Spitzer prezintă modul în care excesul de tehnologie își lasă amprenta asupra structurii cerebrale cu consecințe în gestionarea sinelui și a relațiilor interumane, menționând: „Demența este un declin mental. Ca orice descensiune, durează mai mult dacă începe de la o înălțime mai mare. La rândul ei, această înălțime sau capacitatea funcțională a minții depinde, la fel ca în cazul mușchilor, de antrenament. Antrenamentul mental, învățarea, se petrece automat, ca la mușchi, odată cu efortul mental și fizic. Facem efort mental atunci când interac­ționăm în mod activ cu lumea. În timpul învățării se modifică sinapsele, adică legăturile dintre celulele nervoase, iar randamentul creierului crește. Pe deasupra, în hipocamp, responsabilul cu înmagazinarea de date, se formează celule nervoase noi, care rămân în viață doar dacă sunt solicitate intens. Învățarea folosește nu doar hardware-ul neuronal deja existent, ci și neuronii noi, pe care îi ține în viață. Un lucru este clar: capacitatea noastră mentală depinde de cât efort mental depunem”.

Raportându-se la situația gravă a copiilor dependenți de internet, diac. Sorin Adrian Mihalache a exprimat trei îngrijorări. Prima se referă la extensia planetară a fenomenelor care afectează viitorul lumii într-o manieră fără precedent. Cifrele arată că viteza cu care aceste lucruri se întâmplă este foarte mare. Astfel, se estimează că există 1,1 miliarde de pagini web, 250.000 de pagini web apărând, zilnic, la nivel mondial. 82% din traficul global pe internet este conținut video. Gigantul Cisco din SUA a precizat că, în 2022, în fiecare secundă la nivel global au fost traficate (descărcate și încărcate) 1 miliard de minute de conținut video. Cercetările mai arată o creștere a numărului utilizatorilor, în prezent fiind peste 5,6 miliarde de consumatori de internet, crescând, în același timp, timpul alocat, între 11 și 15 ore în medie, pe zi, petrecute în mediul digital.

Scăderea atenției și controlului cognitiv

A doua îngrijorare a teologului ieșean se referă la faptul că fenomenul nu este doar extins, ci și profund, căci influențele și amprentele fiziologice lăsate de această dependență se șterg foarte greu, ceea ce înseamnă că încorporarea acestor practici culturale are efect pe timp îndelungat. Printre aspectele grave care se petrec în urma consumului digital, mai ales în rândul generației tinere, menționăm scăderea capacităţii de atenție pe termen scurt, care poate fi activă între 30 de secunde și maximum 1 minut, pentru că atât durează videoclipurile de pe Instagram și Tik-Tok. De asemenea, s-au produs modificări ample în controlul cognitiv și capabilități slabe în memoria de lucru sau memoria de scurtă durată. În prezent, există o nouă apreciere a lecturii cu dificultăți mai mari, pentru că dispare în multe privințe scrisul de mână.

A treia îngrijorare se referă la faptul că noi trăim într-o lume în care nu capitalizăm rezultatele propriilor noastre descoperiri științifice și nu punem în practică ceea ce știm. De aceea, diac. Sorin Adrian Mihalache atrage atenția că trebuie să se realizeze studii interdisciplinare - medicină, psihologie, antropologie, economie, pedagogie, industria IT, teologie, sociologie, studii de drept, pentru a investiga în detaliu și, mai ales, pentru a găsi soluții și posibilități de intervenție la nivel practic: „În prezent, nu există instrumente de lucru și ghiduri pentru intervenție într-un caz de dependență digitală. Nu există structuri abilitate care să ajute părinții și adolescenții, iar pentru un părinte este imposibil să gestioneze adicția digitală a unui copil, dacă nu are cunoștințe cum să o facă în mod eficient. Chiar dacă există cărți scrise despre adicția digitală, câteva fiind traduse și în spațiul românesc, nu este suficient. În opinia unanimă a medicilor, educația este cel mai important factor pentru sănătatea unui om. Educația ne face liberi de multe constrângeri, căci persoana educată se poate poziționa critic față de sine și față de mediul înconjurător și nu trăiește după voia celorlalți și a întâmplării. Toate acestea reduc stresul, care distruge celulele nervoase. Astăzi se vorbește mult despre învățarea neîntreruptă, care durează, de fapt, toată viața. Dar, adesea, se trece cu vederea că bazele ei se pun printr-o bună educație în copilărie și în tinerețe”.

„Generația internetului” sau IGEN, cum o numește Jean M. Twenge în lucrarea „Generația internetului”, este diferită de generațiile anterioare, pentru că folosește internetul și tehnologia, manifestă individualism, respinge regulile sociale tradiționale, detestă inegalitatea veniturilor, are zero toleranță pentru inegalitate pe bază de sex, rasă sau orientare sexuală, maturizare lentă, independență politică, vulnerabilitate psihică, nesiguranță și singurătate. „Schimbările culturale au mai multe cauze, nu pleacă de la un singur lucru - nu doar părinții, ci și tehnologia, mass-media, afacerile și sistemul educațional lucrează împreună pentru a crea o întreagă cultură, radical diferită de aceea experimentată de părinții și bunicii noștri. Nu este vina nimănui sau este vina tuturor. Culturile se schimbă, iar generațiile se schimbă odată cu ele; acesta este punctul esențial. Nu este un concurs prin care decidem care generație este mai bună sau mai rea; cultura s-a schimbat și suntem cu toții implicați”, notează Jean M. Twenge.

Nevoia de programe și ghiduri de intervenție

Diac. Sorin Adrian Mihalache a precizat că e nevoie de programe de formare pentru părinți și profesori, ghiduri de lucru și de intervenție în asemenea cazuri: „Nu există planuri, strategii locale, regionale sau naționale pentru a preveni sau pentru a diminua efectele negative ale acestui consum de internet. Din păcate, s-a acutizat distanța tot mai mare dintre cercetători și societate, dintre experți și publicul larg. Expertul acumulează foarte multă cunoaștere cu un impact foarte redus asupra vieții practice imediate. La aceasta se mai adaugă ruptura care există între experți și universitate, pe de o parte, și factorul de decizie politică, pe de altă parte. Uneori, descoperirile din psihopedagogie sau neuroștiințe ajung să devină practici peste 5-10 ani, din cauza faptului că factorul politic nu cuplează imediat cu ceea ce se întâmplă în lumea științifică. Lipsește abordarea sistematică, interdisciplinară pe termen lung, iar factorii de decizie din politică sunt complet nepregătiți și nu cunosc riscurile acestor extensii digitale și impactul lor asupra generațiilor tinere”.

De aceea, teologul ieșean susține că specialiștii ar trebui să se îndrepte spre explorarea empirică a lumii și, prin interdisciplinaritate, să dezvolte instrumente, politici de intervenție, structuri teritoriale de asistență specializată, programe alternative destinate tinerilor, programe de formare pentru părinți și educatori, granturi pentru cercetări, care să vizeze viitorul tinerilor și care să-i ajute pe părinți în gestionarea acestor probleme. În final, diac. Sorin Adrian Mihalache a atras atenția că „societatea nu poate rezista fără spiritualitate, fără Biserică și fără Hristos, fără cercetări serioase, fără instrumente serioase pentru părinți și profesori”.