„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu și crede în Cel Care M-a trimis pe Mine are viață veșnică și la judecată nu va veni, ci s-a
16 Mai, 2024
Răspunsuri duhovniceşti: Rugăciunea minţii şi Rugăciunea inimii
Ce este Rugăciunea minţii şi ce este Rugăciunea inimii ?
Rugăciunea minţii este rugăciunea cugetării, când mintea s-a deprins să se reculeagă în ceasul rugăciunii, pe care o rosteşte în întregimea ei fără risipire. În vremea acestei rugăciuni, mintea se topeşte, se uneşte laolaltă cu cuvintele scrise şi le rosteşte ca şi cum le-ar fi cugetat ea însăşi. Rugăciunea inimii este rugăciunea simţirii, când prin luarea-aminte inima se încălzeşte şi, ceea ce în Rugăciunea minţii era gând, acum de la gând ajunge la simţire. Însă, aici, simţirea este ca nevoie şi cerinţă duhovnicească. Cine a ajuns la simţire, acela se roagă fără cuvinte, pentru că Dumnezeu este un Dumnezeu al inimii. De aceea, abia de aici începe hotarul sporirii în rugăciune. Pe această treaptă citirea poate să înceteze, precum şi stăruinţa gândului, dar să se păstreze petrecerea în această simţire cu semnele proprii ale rugăciunii. Aşadar, din cele spuse până aici, trebuie să ţinem minte că „înţelegerea şi simţirea sunt puterile rugăciunii“, după Sfântul Teofan Zăvorâtul. (arhim. Cleopa Ilie, Convorbiri duhovniceşti - III)
