Răspunsuri duhovniceşti: Să ne pregătim pentru onomastică prin post şi liturghie

Preacucernice părinte Vasile Gavrilă, cum s-ar cuveni unui creştin care poartă numele unui sfânt să-şi serbeze ziua numelui?

Cred că ar fi de mare folos dacă am realiza cât de important este numele pe care îl purtăm şi care e semnificaţia numelui nostru. Întâi de toate, noi toţi ne numim creştini, deci purtăm numele Mântuitorului Hristos. Purtăm numele sfinţilor ale căror nume au fost scrise în Cartea Vieţii Veşnice. Spunea Mântuitorul Hristos la un moment dat ucenicilor când au venit şi au spus că demonii se pleacă în faţa lor: "Nu vă bucuraţi pentru aceasta, că duhurile vi se pleacă, ci vă bucuraţi că numele voastre sunt scrise în ceruri" (Lc. 10, 20). Atunci, ne spune evanghelistul, Domnul Iisus S-a bucurat cu duhul şi deci, este important să ştim că numele noastre au fost scrise deja în ceruri prin sfinţii care ne sunt patroni şi suntem chemaţi ca şi noi să ne scriem viaţa în Cartea Vieţii Veşnice. Aşadar, trebuie să ne serbăm şi să ne prăznuim ziua onomastică gândindu-ne la felul în care şi-a petrecut viaţa sfântul care ne este patron. Ar fi minunat dacă ne-am pregăti, indiferent dacă suntem sau nu, ca acum, în perioada Postului Naşterii Domnului, să ţinem câteva zile de post, să ne spovedim, să participăm la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie şi să ne împărtăşim, iar astfel, petrecerea noastră din ziua respectivă să fie conformă cu viaţa unui purtător de Hristos, pentru că, împărtăşindu-ne, devenim purtători de Hristos.

Primindu-l pe Hristos şi având în permanenţă această realitate în minte, trebuie să ne purtăm ca atare, bineînţeles, bucurându-ne şi mulţumind lui Dumnezeu. Iar bucuria îi vine omului mai ales când este mulţumit şi avem atâtea motive să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru toate câte ne-a dăruit. Când ne serbăm ziua numelui, să ne bucurăm în Hristos împreună cu toţi cei dragi ai noştri, dar tot la fel, într-o sărbătoare a cuminţeniei, a aşezării, a bucuriei duhovniceşti şi a împlinirilor duhovniceşti. Nu se poate ca, de exemplu, de ziua Sfântului Ierarh Nicolae, care a fost postitor de mic, care a fost milostiv, care a fost blând, să uităm de post, de rugăciune, să uităm de bunătate, de blândeţe, de milostenia pe care la rândul nostru să o facem celorlalţi. Sau să luăm cazul Sfântului Ioan Botezătorul. Unii îşi sărbătoresc ziua numelui chiar şi în ziua prăznuirii Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul, care e o zi de post prin excelenţă, când Sfântul Ioan şi-a cedat viaţa martiric, mărturisind pe Dumnezeu. Cum este posibil atunci să uităm şi să petrecem dezlegând la post, la băutură multă, la petreceri? Nu se poate! Deci trebuie să petrecem duhovniceşte, avându-L pe Hristos totdeauna în inimă şi în cuget.