Răspunsuri duhovniceşti: Să nu ne înăbuşim sufletul cu grijile lumeşti

Preacucernice părinte Romeo Ene, care sunt grijile societăţii noastre? Mai putem asculta cuvântul lui Hristos dacă suntem împovăraţi de griji?

În zilele noastre, din ce în ce mai multe griji lumeşti pun stăpânire pe viaţa noastră. Pentru toate suntem obligaţi să ne găsim timp. Întotdeauna ştim că trebuie să ne drămuim timpul în funcţie de aşa-numitele "priorităţi". Mereu ne dorim mai mult decât avem şi tindem să pierdem tot ceea ce am agonisit din cauza caliciei noastre.

Mântuitorul Hristos, în Predica de pe Munte, ne învaţă: "Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea?... Deci nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă" (Mt. 6, 25, 31-33).

Câţi dintre noi mai ţinem cont de cuvintele Fiului lui Dumnezeu? Din păcate, tot mai puţini. Mulţi dintre oamenii zilelor noastre trăiesc doar pentru acestea. Mâncarea, băutura şi hainele sunt cele mai mediatizate de mass-media românească şi chiar de mass-media internaţională. Reclame tot mai agresive la aceste produse, ca şi cum viaţa noastră s-ar derula numai în jurul lor. Din nefericire, pentru mulţi creştini, viaţa nu are sens fără grijile lumeşti. Cum alungă Mântuitorul pe amăgitorul lumii acesteia, atunci când i se cere să prefacă pietrele în pâine? Îi spune: "Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu" (Mt. 4, 4). Cum ar putea cuvântul lui Dumnezeu să rodească în inimile noastre şi să devină hrană pentru suflet, dacă îl înăbuşim cu grijile lumeşti asemenea spinilor din Pilda semănătorului care s-a citit în duminica trecută şi despre care am mai vorbit aici.

Deloc întâmplător, în cadrul Sfintei Liturghii, în timpul cântării heruvimice, printre altele, cântăm: "Toată grija lumească să o lepădăm".

De ce este necesar lucrul acesta?

Pentru că numai aşa se pot realiza întâlnirea şi unirea cu Hristos. Să ne îngrijim de candelele sufletului nostru şi să le ţinem aprinse asemenea fecioarelor înţelepte, astfel că, venind Împăratul, să fim primiţi în Împărăţia Sa ca unii care ne-am ostenit în viaţa aceasta cu mântuirea sufletului, iar nu cu satisfacerea poftelor trupului.

Aşadar, să ne îngrijim mai mult de suflet şi mai puţin de cele lumeşti, urmând îndemnul Mântuitorului Hristos: "Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei" (Mt. 6, 34).