Răspunsuri duhovniceşti: Semnificaţia prescurii

Răspunsuri oferite de părintele drd. Iulian Vasile, paroh la Chintinici, în judeţul Neamţ

Părinte, ce semnifică prescura?

Pâinea adusă de credincioşi pentru Liturghie poartă numele de prescură (numele vine de la cuvântul grecesc προσφορά), adică pâinişoare făcute din aluat dospit, având formă rotundă sau de cruce, în patru cornuri, amintind de crucea pe care S-a răstignit Mântuitorul şi închipuind cele patru laturi ale lumii. Partea din mijloc se numeşte pecete, pentru că are întipărită pe ea crucea, închisă într-un pătrat, cu literele de la început ale numelui Mântuitorului: Is, Hr, Ni, Ka (Iisus Hristos biruieşte).

Prescura e o pâine trudită cu osteneală şi rugăciune, fiind făcută din boabe de grâu strânse laolaltă, semnificând unitatea între fiii Bisericii care alcătuiesc Trupul tainic al Domnului.

Până la ce moment din Sfânta Liturghie creştinii pot aduce prescuri la altar?

E bine ca darul la altar (prescuri, lumânări, pomelnic, tămâie) să se aducă până la Vohodul mare sau, cel târziu, până la Axion. Până la ieşirea cu cinstitele daruri preotul poate pomeni la Proscomidie numele scrise pe pomelnic, scoţând cu copia miride pentru fiecare. Pomelnicile aduse după acest moment până la Axion vor fi doar citite la sfânta masă, urmând ca într-o Liturghie ulterioară să se scoată miride pentru ele.

Îi sfătuiţi pe creştini să ofere la altar această ofrandă?

S-a încetăţenit în practică obiceiul ca la fiecare biserică să existe o creştină evlavioasă care să pregătească prescuri pentru Sfânta Liturghie. Din aceste prescuri preotul alege un număr de cinci, cu care săvârşeşte Proscomidia. Aceasta nu exclude faptul ca un creştin să aducă prescuri făcute din truda personală şi să le dăruiască la altar ca ofrandă binecuvântată de preot, însă e de preferat ca lumânarea şi prescura să fie luate ca dar de jertfă din biserică.

Sunt şi creştini care cumpără de la biserică prescuri pentru consum. Cum se face acesta, pe nemâncate?

Prin binecuvântarea preotului, la cântarea Axionului prescura devine anafură, doar aceasta consumându-se pe nemâncate. Prescura de la pangarul bisericii poate fi consumată oricând: în biserică (după anafură ori după Sfânta Împărtăşanie) sau acasă. Prescura nu substituie anafura. Totuşi, chiar dacă nu este binecuvântată, prescura trebuie consumată cu un sentiment de evlavie.