„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Să învăţăm să fim sensibili la suferinţele celor din jurul nostru!
Şi după ce a sfârşit toate aceste cuvinte ale Sale în auzul poporului, a intrat în Capernaum. Iar sluga unui sutaş, care era la el în cinste, fiind bolnavă era să moară. Şi auzind despre Iisus, a trimis la El bătrâni ai iudeilor, rugându-L să vină şi să vindece pe sluga lui. Iar ei, venind la Iisus, L-au rugat stăruitor, zicând: Vrednic este să-i faci lui aceasta, Căci iubeşte neamul nostru şi el ne-a zidit sinagoga. Iar Iisus mergea cu ei. Şi nefiind El acum departe de casă, a trimis la El prieteni, zicându-I: Doamne, nu Te osteni, că nu sunt vrednic ca să intri sub acoperământul meu. De aceea nici pe mine nu m-am socotit vrednic să vin la Tine. Ci spune cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea. Căci şi eu sunt om pus sub stăpânire, având sub mine ostaşi, şi zic acestuia: Du-te, şi se duce, şi altuia: Vino, şi vine, şi slugii mele: Fă aceasta, şi face. Iar Iisus, auzind acestea, S-a minunat de el şi, întorcându-Se, a zis mulţimii care venea după El: Zic vouă că nici în Israel n-am aflat atâta credinţă; Şi întorcându-se cei trimişi acasă, au găsit sluga sănătoasă. Luca 7, 1-10
Sutaşul amintit era un ofiţer din armata romană şi avea în subordine o sută de ostaşi; de aici şi apelativul de sutaş. Acest ofiţer ne-a intrat la inimă prin faptul că s-a interesat de soarta unui subordonat al său, nu a fost nepăsător la suferinţa aproapelui său, ci a dat dovada de multă nobleţe. Din mărturia celor din Capernaum, vedem că acest sutaş a ajutat la zidirea sinagogii de acolo. Pentru inima sa milostivă, rugăminţile acestui ostaş au fost ascultate de Domnul Hristos. Sutaşul, ostaş fiind, s-a adresat Mântuitorului ca unui superior al său. Chiar îi spune Domnului Hristos să nu se mai ostenească până la casa sa, ci „să zică doar cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea”. Mântuitorul i-a vindecat slujitorul şi a adăugat: „nici în Israel nu am aflat atâta credinţă”. Din comportamentul acestui sutaş să învăţăm să fim sensibili la suferinţele celor din jurul nostru. O rugăciune sau o vorbă de încurajare de multe ori pot fi remedii potrivite pentru cineva aflat în clipe de cumpănă.