Timpul sfârşitului este un timp al judecăţii divine

Şi ieşind din templu, unul dintre ucenicii Săi I-a zis: Învăţătorule, priveşte ce fel de pietre şi ce clădiri! Dar Iisus a zis: Vezi aceste mari clădiri? Nu va rămâne piatră peste piatră să nu se risipească. Şi şezând pe Muntele Măslinilor, în faţa templului, Îl întrebau, de o parte, Petru, Iacov, Ioan şi cu Andrei: Spune-ne nouă când vor fi acestea? Şi care va fi semnul când va fi să se împlinească toate acestea? Iar Iisus a început să le spună: Vedeţi să nu vă înşele cineva. Căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând că sunt Eu, şi vor amăgi pe mulţi. Iar când veţi auzi de războaie, şi de zvonuri de războaie, să nu vă tulburaţi, căci trebuie să fie, dar încă nu va fi sfârşitul. Şi se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie, vor fi cutremure pe alocuri şi foamete şi tulburări vor fi. Iar acestea sunt începutul durerilor. Marcu 13, 1-8

***

Aşa cum iudeii erau preocupaţi de semnele care vor preceda plinirea prorocirilor, la fel şi noi avem astfel de preocupări. Suntem interesaţi de cum va fi mâine, la anul sau peste 10 ani. Cum ne va fi din punct de vedere profesional şi personal. Ucenicii au întrebat pe Domnul Iisus Hristos când va veni sfârşitul, când se va împlini profeţia Mântuitorului legată de templu? El a explicat că din cauza puţinei credinţe, vor fi oameni care la vederea războaielor, a foametei sau a altor tulburări vor avea impresia că a venit sfârşitul. Însă cele amintite vor fi doar un început. Sfârşitul vine nu când îşi imaginează omul, ci doar atunci când este vrerea lui Dumnezeu. Să înţelegem că timpul sfârşitului este un timp al judecăţii divine. Ne va judeca Dumnezeu după fapte, însă cu inimă de părinte. Sfântul Isaac Sirul ne spune aşa: „În sufletul tău stă ascunsă scara ce duce spre Împărăţia lui Dumnezeu”.