„În vremea aceea, fiind întrebat Iisus de farisei când va veni Împărăția lui Dumnezeu, El le-a răspuns și a zis: Împărăția lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut.
Toate lucrurile trebuie făcute cu nădejde în Dumnezeu
Iar El a zis: Vedeţi să nu fiţi amăgiţi, căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt, şi vremea s-a apropiat. Nu mergeţi după ei. Iar când veţi auzi de războaie şi de răzmeriţe, să nu vă înspăimântaţi; căci acestea trebuie să fie întâi, dar sfârşitul nu va fi curând. Şi vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ spaimă întru neamuri şi nedumerire din pricina vuietului mării şi al valurilor. Iar oamenii vor muri de frică şi de aşteptarea celor ce au să vină peste lume, căci puterile cerurilor se vor clătina. Şi atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu putere şi cu slavă multă. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Luaţi seama la voi înşivă, să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare şi de băutură şi de grijile vieţii, şi ziua aceea să vine peste voi fără de veste, ca o cursă; căci va veni peste toţi cei ce locuiesc pe faţa întregului pământ. Privegheaţi dar în toată vremea rugându-vă, ca să vă întăriţi să scăpaţi de toate acestea care au să vină şi să staţi înaintea Fiului Omului. Luca 21, 8-9/25-27 şi 33-36
***
Ne spune Domnul Iisus Hristos: „Luaţi seama la voi înşivă, să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare şi de băutură şi de grijile acestei vieţi”. Aceste cuvinte ne îndeamnă să avem o vedere duhovnicească a vieţii de zi cu zi. Suntem preocupaţi în mod excesiv de hrana pentru trup, uitând de cele folositoare sufletului. Dacă de trup avem grijă zilnic, hrănindu-l şi îngrijindu-l, se cuvine ca şi pentru sufletul nostru să avem aceeaşi preocupare. Suntem copleşiţi uneori de grijile vieţii şi uităm să ne îngrijim de dobândirea veşniciei. Alergăm mereu cu dorinţa de a rezolva problemele cotidiene, însă, din când în când, ar trebui să avem puterea de a ne opri din iureşul vieţii. Pe toate să le facem cu nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu. Să ştim să preţuim toate realizările vieţii noastre şi să vedem în aceasta voia lui Dumnezeu şi milostivirea Sa pentru noi. Valeriu Gafencu aşa mărturisea: „Toţi oamenii sunt chemaţi la sfinţenie, adică la o viaţă trăită în lumina Duhului Sfânt”.