„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Vederea frumuseţii lui Dumnezeu
Şi au venit în Ierihon. Şi ieşind din Ierihon El, ucenicii Lui şi mulţime mare, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, şedea jos, pe marginea drumului. Şi, auzind că este Iisus Nazarineanul, a început să strige şi să zică: Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă! Şi mulţi îl certau ca să tacă, el însă cu mult mai tare striga: Fiule al lui David, miluieşte-mă! Şi Iisus, oprindu-Se, a zis: Chemaţi-l! Şi l-au chemat pe orb, zicându-i: Îndrăzneşte, scoală-te! Te cheamă. Iar orbul, lepădând haina de pe el, a sărit în picioare şi a venit la Iisus. Şi l-a întrebat Iisus, zicându-i: Ce voieşti să-ţi fac? Iar orbul I-a răspuns: Învăţătorule, să văd iarăşi. Iar Iisus i-a zis: Mergi, credinţa ta te-a mântuit. Şi îndată a văzut şi urma lui Iisus pe cale. Marcu 10, 46-52
Orbul Bartimeu nu vedea, însă acest lucru nu l-a împiedicat să-L vadă şi să-I simtă prezenţa Domnului nostru Iisus Hristos. Cel orb se retrăsese din lume, se simţea înjosit şi exclus, era unul dintre cerşetorii din Ierihon. Dorinţa de vindecare i-a dat curaj şi a început să strige la Mântuitorul, numindu-L Fiul lui David. Era convins că doar o persoană deosebită poate realiza un lucru mai presus de puterile unui om obişnuit. Când Domnul Hristos l-a chemat, a îndrăznit şi s-a ridicat din condiţia de umil şi neajutorat cerşetor. După întâlnirea cu Fiul lui Dumnezeu, Bartimeu era din nou un admirator al frumuseţii lui Dumnezeu şi al creaţiei divine. Mulţi dintre cei care au ochi nu mai pot vedea pe Dumnezeu din cauza păcatelor, a indiferenţei sau a mândriei; se aseamănă celor care au fost martori la minune, dar nu au văzut puterea lui Dumnezeu. După vindecare, Bartimeu I-a urmat Domnului Hristos. Nu mai era un cerşetor, ci a devenit misionar!