Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Vocabular religios

Vocabular religios

Data: 12 Ianuarie 2009

exegeză: interpretare, explicare, istorisire, a istorisi, a explica cu de-amănuntul, a interpreta (Luca 24, 35; Ioan 1, 18; Fapte 10, 8; 15, 12, 14; 21, 39). Exegeza este disciplina sau ştiinţa interpretării corecte a cuvântului lui Dumnezeu cuprins în Sfintele Scripturi, căutând a stabili sensul unui cuvânt, al unui text sau al unei cărţi sfinte. Interpretarea corectă trebuie să ţină seama de anumite reguli, zise reguli exegetice, ca: traducere corectă, conform textului original, critică textuală, literară şi istorică şi de celelalte sensuri pe care aghiografii le-au putut da termenilor folosiţi de ei. Căci nici una dintre scrierile sfinte nu poate fi interpretată şi înţeleasă numai literal; iar unele nici literal nu pot fi înţelese, cum sunt Cântarea Cântărilor, Apocalipsa şi profeţiile, de aceea se caută sensul dat de autorii lor. Exegeza îşi are, în Biserica Ortodoxă, principiile sau regulile ei de interpretare statornicite de Tradiţia primară şi de către Sfinţii Părinţi. Urmând acestor principii - trasate în parte de Însuşi Mântuitorul Hristos -, Apostolii şi după ei Biserica, Sfinţii Părinţi şi învăţaţii Bisericii au constatat că, pe lângă sensul etimologic al cuvintelor, există, deosebit de cel literal, sau propriu, şi sensul impropriu - tipic, figurat sau metaforic -, care poate fi profetic, dogmatic şi moral, anagogic sau înalt şi alegoric. Sensul anagogic nu suprimă pe cel literal. Aşa, de pildă, Sfântul Maxim Mărturisitorul - care explică multe texte biblice greu de înţeles -, cele mai multe interpretări ale lui sunt anagogice şi foarte puţine alegorice (Filocalia 3, p. 29, nr. 3); despre cele patru sensuri biblice: literal, anagogic, tipic şi alegoric, vezi: prof. Justin Moisescu, „Sfânta Scriptură şi interpretarea ei în opera Sfântului Ioan Hrisostom“ (Cernăuţi 1942, p. 92-100). Sfânta Scriptură, deci, poate fi interpretată corect numai de Biserică - prin slujitorii ei - care ţine seama în primul rând de Sfânta Tradiţie primară, interpreta fidelă a Sfintei Scripturi, şi apoi de aceste norme sau reguli de interpretare, exegetice. (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan MIRCEA, EIBMBOR, 1995)