„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Vocabular religios
corabie: ambarcaţiune construită din lemn sau alt material care pluteşte pe apă. Termenul este folosit de şase ori: propriu şi metaforic. În sens propriu, în Noul Testament, indică marea corabie a lui Noe (Matei 24, 38; Luca 17, 27; I Petru 3, 20) construită de el după indicaţiile date de Dumnezeu spre a se salva de potop. În această corabie s-a izbăvit de apele potopului dreptul Noe cu toţi ai casei lui „adică opt suflete“ (I Petru 3, 20), ape în care a pierit lumea veche (II Petru 3, 6). Din această pricină, corabia lui Noe s-a numit Corabia sau „chivotul mântuirii“ (Evrei 11, 7). În sens metaforic, corabia lui Noe înseamnă Biserica, iar apa potopului închipuia „Botezul care mântuie“ (I Petru 3, 21).
cornul mântuirii: (Luca 1, 69) expresie unică, tradusă prin „putere de mântuire“. Preotul Zaharia, inspirat, binecuvintează pe „Dumnezeu că a cercetat şi a făcut răscumpărare poporului Său Israel; şi ne-a ridicat putere mântuitoare în casa lui David, slujitorul Său“. Or, „cornul mântuirii“ sau „puterea de mântuire“ este o altă expresie care caracterizează însăşi Persoana Mântuitorului Hristos, fiul lui Dumnezeu - Mesia cel aşteptat - trimis a Se întrupa pentru răscumpărarea lui israel şi a întregii omeniri, care crede în El, devenită „Noul Israel“. (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan MIRCEA, EIBMBOR, 1995)








