Vocabular religios

- baie: spălare; cuvânt întâlnit de multe ori în Noul Testament. Prin el se înţelege, în cele două texte (Efes. 5, 26; Tit 3, 5), o baie cu efecte spirituale, o naştere din nou, duhovnicească, adică, se spală corpul cu apă, dar se curăţeşte şi sufletul de păcate, prin lucrarea harului, şi ne mântuim. Şi această baie nu este alta decât Sfântul Botez. În acest sens scrie Tit, episcopul Cretei: „El (Mântuitorul-Dumnezeu) ne-a mântuit nu din faptele cele întru dreptate, săvârşite de noi, ci după a Lui îndurare, prin baia naşterii celei de a doua şi prin înnoirea Duhului Sfânt“ (Tit 3, 5). Celălalt text - în acelaşi sens - spune că Hristos a iubit Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, „ca s-o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin cuvânt“ (Efes. 5, 25-26). Se referă adică tot la lucrarea sfinţitoare a Tainei Sfântului Botez, în care, prin apa lui, lucrează şi sfinţesc Hristos şi Duhul Sfânt sau Sfânta Treime. Nu se poate înţelege nicidecum prin expresia „baia apei prin cuvânt“ că ar fi vorba de un botez fără apă şi numai „prin cuvânt“, adică „numai prin credinţă“ - „crede şi te vei mântui“ - şi prin învăţătură, înlăturându-se Taina Botezului, sau lăsând-o la alegere, ca fiind fără importanţă, cum socot anumiţi creştini. Ci, prin „cuvânt“ se înţelege formula rostită la Botez, adică „prin baia Botezului“ (Hrisostom, Omil. XX la Efeseni p. 197). (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan MIRCEA, EIBMBOR, 1995)