Vocabular religios

- aluat: cocă sau frământătură din făină de făcut pâine, lăsată să fermenteze. Aluatul se amestecă în făină, se frământă şi se lasă apoi să dospească şi să crească, înainte de a face pâinea şi a băga în cuptor. Aluatul este folosit însă ca termen metaforic, figurat, ca învăţătură şi ca lucrare a harului. Mântuitorul aseamănă împărăţia cerurilor cu aluatul care dospeşte toată frământătura (Matei 13, 33; 1 Col 5, 6). Aşa va creşte şi se va răspândi în lume împărăţia lui Dumnezeu, prin puterea de fermentaţie a cuvântu1ui Evangheliei propovăduite. Se vorbeşte iarăşi de aluat în sens figurat, căci Mântuitorul zice: „Feriţi-vă de aluatul fariseilor şi al saducheilor“ (Matei 16, 6), sau al lui Irod (Marcu 8, 15), care era un aluat al răutăţii, al invidiei şi al falsei învăţături, al făţărniciei (Luca 12, 1) şi al „corupţiei“ şi al rătăcirii: „Rătăciţi - zice Domnul saducheilor - neştiind (neînţelegând) Scripturile şi puterea lui Dumnezeu“ (Matei 22, 29; Marcu 12, 24). Sfântul Apostol Pavel vorbeşte de un „aluat vechi“ şi de „unul nou“. Căci zice: „Curăţaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi frământătură nouă, precum şi sunteţi fără aluat. Căci Paştile nostru Hristos S-a jertfit pentru noi. De aceea să prăznuim nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul răutăţii şi al vicleşugului, ci cu azimile curăţiei şi ale adevărului“ (I Cor. 5, 7-8). Verbul „a dospi“ Matei 13, 33; Luca 13, 21; l Cor. 5, 6 ; Gal. 5, 9: «Că puţin aluat dospeşte toată frământătura“. (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan Mircea, EIBMBOR, 1995)