Sfinţii Mucenici Galaction şi Epistimia au trăit pe vremea împăratului Deciu (249-251), în cetatea Emesa din Fenicia. Părinţii lui Galaction erau păgâni şi au învăţat dreapta credinţă de la un monah,
Sf. Mare Mc. Teodor Stratilat; Sf. Proroc Zaharia (Harţi)
Sfântul Teodor a trăit pe vremea împăratului Liciniu (308-324) şi era în oaste stratilat adică general, iar împăratul îi încredinţase cârmuirea cetăţii Heracleea din ţinutul Pontului. Auzind Liciniu că Teodor era creştin şi că se ostenea cu propovăduirea credinţei în Hristos, îndemnându-i pe toţi să renunţe la închinarea la idoli, a hotărât să îl cerceteze el însuşi. A mers, deci, împăratul în Heracleea şi, la cererea Sfântului Teodor, i-a dat acestuia îngăduinţa să ia idolii de aur acasă la el spre a-i cinsti după datină. Dar, ducându-i acasă, Sfântul a sfărâmat idolii în bucăţi şi i-a împărţit săracilor. Auzind acestea, împăratul l-a supus pe Sfântul Teodor la chinuri groaznice şi în cele din urmă a poruncit să i se taie capul. Sfintele sale moaşte au fost duse în anul 1260 la Veneţia, unde se află şi astăzi. Tot astăzi pomenim şi pe Sfântul Proroc Zaharia († 520 î. Hr.), care era din neamul lui Israel, din seminţia lui Levi, fiu al lui Varahia. El este al 11-lea dintre prorocii „mici“ ai Vechiului Testament iar numele lui înseamnă „Dumnezeu Și-a adus aminte”.