Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sf. Mc. Ioan Valahul; Sf. Ier. Epifanie, Arhiepiscopul Ciprului, şi Gherman, Patriarhul Constantinopolului
Sfântul Ioan Valahul s-a născut pe la anul 1644, pe vremea binecredinciosului domn Matei Basarab (1632-1654), şi era din Ţara Românească. A fost luat rob de turci în anul 1659, pe când avea numai 15 ani. Pe drumul către Istanbul, un oştean turc mai bogat l-a cumpărat cu gând spurcat, vrând să-l silească spre păcate. Dar Ioan s-a împotrivit şi împingându-l, ostaşul a căzut şi a murit. Pentru aceasta a fost dat femeii turcului ucis. Stăpâna lui nu i-a luat tânărului Ioan capul, căci, văzându-l voinic şi bun de muncă, l-a pus la început printre slugile sale. Văzând însă că era frumos la înfăţişare, s-a aprins cu poftă spurcată asupra lui, ca oarecând femeia lui Putifar din Egipt pentru Iosif, fiul lui Iacov, care fusese vândut de fraţii săi. Dorindu-l cu patimă, ea a început să-l ademenească cu tot felul de făgăduinţe, dorind chiar să se mărite cu el. Sfântul Ioan Valahul însă nu a voit acest lucru şi pentru aceasta stăpâna lui l-a dat în mâinile mai-marelui cetăţii ca să-l pedepsească pentru uciderea soţului ei. După ce a fost întemniţat şi îndelung chinuit, în cele din urmă a fost ucis prin spânzurare, în ziua de 12 mai a anului 1662, la locul numit Parmak-Kapî (Poarta Stâlpului), într-o margine a Istanbulului.
Tot astăzi îl pomenim şi pe Sfântul Ierarh Epifanie, Arhiepiscopul Ciprului († 403). Era evreu şi s-a născut la Elefteropole, în Fenicia. A trecut la creştinism învăţând limbile ebraică, egipteană, siriană, greacă şi latină, pentru a înţelege mai bine Sfintele Scripturi. Dorind viaţă pustnicească, s-a nevoit în Egipt, unde l-a întâlnit pe Sfântul Ilarion cel Mare. Fiind ales episcop al Ciprului, Sfântul Epifanie a scris multe cărţi într-o vreme tulburată de erezia lui Arie. Trăind 115 ani, şi-a dat sufletul în mâinile Domnului.
