Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Sinaxar Sfintele Muceniţe fecioare: Agapia, Irina şi Hionia

Sfintele Muceniţe fecioare: Agapia, Irina şi Hionia

Galerie foto (2) Galerie foto (2) Sinaxar
Un articol de: Pr. Ştefan Sfarghie - 16 Aprilie 2024

Aceste trei muceniţe, Agapia, Irina şi Hionia, erau surori şi au trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305), în părţile Tesalonicului. Părinţii lor erau păgâni, închinători la idoli, dar ele îşi închinaseră viaţa lui Hristos, ca şi învăţătorul lor, Sfântul preot Zoil. Fiind prinse cele trei surori, au fost aduse înaintea lui Sisinie, care le îndemna prin multe ispitiri şi ameninţări să se închine idolilor neînsufleţiţi. Însă ele îl înfruntau cu îndrăzneală rămânând statornice în credinţa lor, zicând într-un singur glas că Îl preaslăvesc pe Domnul Hristos şi că sunt fericite să-şi dea viaţa pentru El. Înfuriat de cutezanţa împotrivirii lor, Sisinie a poruncit ca Agapia şi Hionia să fie arse de vii. Şi aşa, în cântece de laudă şi de mulţumire, cele două fecioare şi-au dat sufletele în mâinile Domnului Hristos, ca nişte muceniţe vrednice de El. Irina, cea mai tânără dintre ele, a fost ameninţată cu aceeaşi moarte, dar aceasta nu a descurajat-o, ci a mărturisit în continuare că este creştină. Apoi i s-a spus că dacă nu se va lepăda de Hristos, va fi dusă într-o casă de desfrânare. Sfânta Irina a răspuns că este gata să îndure toate pentru numele lui Dumnezeu, pentru că necurăţia care se face fără de voie nu se socoteşte păcat la Dumnezeu. Deci, a fost dusă de ostaşi spre casa de desfrânare, dar, ajungând pe un deal, din rânduială dumnezeiască, cu o zi înainte de Paşti, unul dintre soldaţi şi-a încordat arcul şi, săgetând-o, a omorât-o pe Sfânta Irina. Şi aşa şi-a dat sufletul ei curat în mâinile Mântuitorului Iisus Hristos, numărându-se astfel cu mucenicii.