Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sfinţii 33 de Mucenici din Melitina; Sfântul Cuvios Lazăr din Muntele Galisiei
(Pomenirea morților)
Sfinţii 33 de Mucenici din Melitina s-au nevoit în timpul prigoanei împăratului Diocleţian (284-305). Pe cel dintâi dintre ei, Ieron, un plugar puternic la trup şi viteaz, dar bun şi blând la suflet, au vrut să îl prindă când era la ogor, dar, apărându-se, nu au reuşit. Însă apoi a mers de bunăvoie. În temniţă s-a întâlnit cu ceilalţi 32 de creştini, alături de care a suferit moarte martirică pentru credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos.
