Analfabetism funcțional și analfabetism spiritual

Analfabetismul funcțional reprezintă o problemă tot mai des întâlnită la nivel social și care continuă să-și intensifice efectele sale nocive asupra dezvoltării rațiunii și inteligenței emoționale a omului. Cu toate acestea, trebuie să remarcăm și prezența provocatoare a unui analfabetism spiritual, a unei respingeri a cunoașterii lui Dumnezeu în detrimentul unei percepții reduse strict la realitățile trecătoare ale acestei lumi.

În fața unor subiecte tot mai des întâlnite și a căror abordare pare a fi tot mai neconvingătoare cu cât este promovată mai intens, resimți aceeași senzație ca în fața unui fel de mâncare a cărui simplă pre­zență devine intolerabilă. Știm cu toții efectele intoleranței alimentare: oboseală, somnolență, căderi bruște de energie. Hrana la care prezinți această simptomatologie nu se mai asimilează și ai nevoie de cantități uriașe pentru a subzista de la o zi la alta până identifici adevărata sursă a bolii.

O problemă actuală

Analfabetismul funcțional, prezentat ca o boală gravă și cu con­secințe incalculabile pentru viitorul nostru ca națiune, pare a fi un fel de intoleranță la tot ceea ce reprezintă edificarea intelectuală și spirituală umană. În fața junk-foodului reprezentat de ecranarea excesivă, orice temă, orice lecție, orice atenție acordată acumulării de cunoștințe și dobândirii de compe­tențe noi pare să devină din ce în ce mai inutilă. Influența părinților este desconsiderată, în cazul în care nu a devenit superfluă tocmai pentru că și ei preferă ecranarea mai degrabă decât comunicarea cu propriii copii. Părerile profesorilor sunt trecute cu vederea sau considerate „depășite”.

Orice autoritate este contestată din start dacă pare măcar că poate afecta timpul petrecut în fața telefonului, televizorului sau laptopului. Până și inteligența omului pare să devină tot mai „artificială” atât în manifestare, cât și în con­ți­nut. De altfel, cercetătorul Herbert Gerjuoy observa: „Noul învă­ță­mânt trebuie să-l învețe pe indi­vid să clasifice și să reclasifice in­for­mațiile, să evalueze veridicitatea lor, să-și schimbe conceptele când este necesar, să treacă de la con­cret și ab­stract și invers, să pri­vească problemele sub un unghi nou - să fie și profesor, și elev în ace­lași timp. Analfabetul de mâine nu va mai fi cel care nu știe să citească, ci va fi cel care nu a învățat cum să învețe (s.n.)»” (apud Alvin Toffler, Șocul viitorului, trad. Leontina Moga și Gabriela Mantu, București, Ed. Politică, 1970, p. 402). Lipsa unei educații adecvate pornește întotdeauna de acasă, iar cel care nu a învățat cum să învețe în prezența propriilor părinți va sfârși prin a nu învăța nici în prezența celor mai iscusiți profesori.

Prezența analfabetismului spiritual

Analfabetismul funcțional are însă la bază și o altă cauză, mai puțin remarcată: analfabetismul spiritual. Cunoașterea conținutu­lui propriei credințe este redusă, nu de puține ori, la informațiile primite de la înaintași sau persoane străine. De nenumărate ori, clericii se confruntă cu situația inedită în care trebuie să convingă persoane ferme în cerințele lor că acestea din urmă nu sunt conforme cu învățătura Bisericii, motivul principal pentru această situație nedorită fiind că au întrebat mai întâi oameni cu o credință aproximativă, superficială. Și nu de puține ori, astfel de discuții se prelungesc interminabil dacă aceștia din urmă au un grad de rudenie cu cei încă neștiutori.

Însă analfabetismul spiritual mai are o hibă teribilă: fanatismul. De fapt, fanatismul se naște din „mărginirea” propriei înțelegeri spirituale la un set de reguli, păstrate în literă. Oricine încalcă aceste reguli devine automat un dușman al credinței, un impostor care trebuie imediat cauționat, ba chiar obligat să se lepede de orice părere proprie care pare să contrazică până și una dintre cele mai mărunte legi, scrise sau nescrise. Nicolae Steinhardt era șocat de faptul că, în închisorile comuniste, cei mai duri oameni erau chiar cei mai simpli: țineau câteva reguli în literă și îi pedepseau efectiv pe toți cei care păreau să le încalce. Limitarea intelectuală conducea, efectiv, și la o autolimitare spirituală. Analfabetismul funcțional ajuta la dezvoltarea acestui cancer sufletesc al analfabetismului spiritual.

Premise ale vindecării

Se poate vindeca această boală sufletească care pare să se extindă și care se hrănește din „analfabetismul funcțional” asemenea unui vierme într-un cadavru aflat în stare de putrefacție? Cu siguranță. Tămăduitoare sunt rugăciunea, smerenia, pocăința, dar și cultivarea unui discernământ prin virtutea ascultării de oamenii duhovni­cești care au biruit analfabetismul funcțional și spiritual și au ajuns „teodidacți”, învățați de Dumnezeu. Cred, de asemenea, că fiecare dintre noi nu poate să nu resimtă o mare rușine când învățăm din istoria strămoșilor noștri că: „Analfa­betismul era, la romani, un fenomen de proporții relativ reduse. Aproape fiecare cetățean știa să scrie, să citească și să socotească; încât cetățeanul obișnuit era primul dascăl al copiilor săi, și singurul, când n-avea posibilități să-i dea la școală. […] Sistemul pedagogic în uz urmărea înmagazinarea mecanică, nerațională, a unor date și noțiuni considerate indispensabile” (Ovidiu Drimba, „Cultura și civilizația romană”, în: Istoria culturii și civilizației, vol. III, Bucu­rești, Ed. Saeculum/Ed. Vestala, 1998, p. 282).

Spre deosebire de analfabetismul funcțional, a cărui cauză principală constă în lipsa de educație și a factorilor care să încurajeze un progres real al gândirii și sim­țirii copilului sau tânărului, analfa­betismul spiritual poate să afecteze și persoane cu un grad înalt de educație. Înmulțirea categoriilor de persoane agnostice sau pentru care orice fel de cunoaștere referitoare la Dumnezeu este redusă doar la realitățile care pot fi percepute de propriile simțuri trupești este îngrijorătoare. În această privință, iscusința duhurilor necurate poate fi ușor reliefată. O persoană cultivată, rafinată, cu multe conexiuni la nivel social, dar care suferă de un analfa­betism spiritual ridicat, poate deveni un instrument ușor de utilizat de duhurile necurate pentru a atrage și alți oameni pe o cale greșită, tot mai îndepărtată de harul dumnezeiesc. Ne lăsăm prea ușor convinși de aparențe și trădăm adevărata esență a rea­li­tății: trăim în această lume de parcă ar fi veșnică și înlocuitoare a lui Dumnezeu, uitând astfel că avem și suflet, nu doar trup, iar viața noastră adevărată începe împreună cu Dumnezeu, nu independent de El.

Așadar, să nu ne lăsăm prinși în mrejele seducătoare ale analfa­betismului funcțional, luptând în primul rând să ne învingem analfa­betismul spiritual.