Cea mai importantă sărbătoare închinată Maicii Domnului în cursul anului bisericesc este cea de astăzi, 15 august. În această zi noi, creştinii, sărbătorim Adormirea Maicii Domnului. Părintele Efrem Filotheitul spune: „La Adormirea Maicii Domnului se cinsteşte omul cel mai sfânt în chipul Maicii Domnului”. Toată lumea ortodoxă cinsteşte în mod deosebit această zi, când creştinii merg în pelerinaj la locurile sfinte ce-şi serbează hramul cu prilejul acestei mari sărbători.
În ţara noastră există nenumărate locuri de pelerinaj dedicate cinstirii Sfintei Fecioare Maria, unde la jumătatea lunii august sute de mii de români merg pentru a o sărbători pe „cea mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii”, Maica Domnului nostru Iisus Hristos. Acum, poporul nostru o cinsteşte prin cuvintele pline de emoţie şi sensibilitate ale pricesnelor: „O, Măicuţă sfântă, te rugăm fierbinte să ne-asculţi cu milă marea rugăminte. Nu lăsa, Măicuţă, să pierim pe cale, căci noi suntem fiii lacrimilor tale!”. Pentru noi, românii, Maica Domnului este şi Maica noastră care ne poartă de grijă şi pe care o cinstim în mod deosebit la 15 august. Toate acestea se întâmplă la noi, românii, pentru că avem conştiinţa că ţara noastră este Grădina Maicii Domnului. Ştim acest lucru din evlavia deosebită a poporului nostru faţă de Sfânta Fecioară Maria, dar şi din istoria minunată a sihaştrilor din Muntele Bisericanilor din Ţinutul Neamţului. Aici s-a arătat Maica Domnului în urmă cu peste 500 de ani monahilor conduşi de Cuviosul Iosif care doreau să părăsească aceste locuri şi să plece în Muntele Athos din pricina năvălirilor otomane. Lor le-a spus că şi aici este grădina ei. Ştim că Muntele Athos este numit Grădina Maicii Domnului.
Noi, creştinii, avem credinţa că ea este pururea rugătoare, de aceea o chemăm să ne fie mijlocitoare pe lângă Fiul ei, Domnul nostru Iisus Hristos. De aceea o şi cinstim în mod deosebit în zilele ei de sebare.
Anul bisericesc se află sub ocrotirea Maicii Domnului
Prima mare sărbătoare este închinată Sfintei Fecioare Maria, iar în ultima zi a anului bisericesc o cinstim tot pe Maica Domnului. La puţine zile de la începutul anului bisericesc, pe 8 septembrie, Biserica noastră sărbătoreşte Naşterea Preasfintei Fecioare Maria, iar la 31 august, Aşezarea cinstitului brâu al Maicii Domnului în raclă. În cursul anului bisericesc avem mai multe sărbători închinate Sfintei Fecioare Maria. În ordine cronologică, după sărbătoarea din 8 septembrie urmează cea din 1 octombrie, când cinstim Acoperământul Maicii Domnului, apoi Intrarea în biserică a Maicii Domnului la 21 noiembrie. În data de 9 decembrie cinstim Zămislirea Sfintei Fecioare Maria de către Sfânta Ana. Această zi de cinstire a Maicii Domnului este urmată de cea mai veche sărbătoare închinată Sfintei Fecioare Maria, şi anume Soborul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a doua zi de Crăciun, pe 26 decembrie. La 25 martie sărbătorim Buna Vestire, iar vineri, în Săptămâna Luminată, Izvorul Tămăduirii, două praznice bisericeşte dedicate Maicii Domnului. Ziua de 2 iulie este dedicată Aducerii veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne. În fiecare an, la 15 august este cea mai importantă zi de serbare a Sfintei Fecioare Maria, şi anume sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Odată cu adormirea ei, Maica Domnului este în cer pururea rugătoare pentru tot neamul omenesc către Fiul ei, Domnul nostru Iisus Hristos.
Despre importanţa acestei sărbători pentru noi, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel ne învaţă: „În ziua de pomenire a Adormirii Maicii Domnului ne rugăm Născătoarei de Dumnezeu să fie ocrotitoarea familiilor, întrucât a născut fiu şi ştie ce înseamnă să fii mamă. Îi cerem să fie şi ocrotitoarea fecioarelor, a tinerilor, a monahilor şi monahiilor, întrucât ea este deodată maică şi pururea fecioară (…) Maica Domnului, fiind ocrotitoarea întregii Biserici, este şi bucuria întregii Biserici”.
Biserica a preamărit-o de la începutul istoriei sale bimilenare pe Maica Domnului numind-o: Preasfânta, Preacurata, Preabinecuvântata şi Pururea Fecioara Maria. Toate aceste numiri ale Sfintei Fecioare Maria îşi au fundament dogmatic în hotărârile Sinodului al III-lea Ecumenic desfăşurat la Efes în anul 431. La acest sinod s-a hotărât că Fecioara Maria este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu (Theotokos) şi s-a mărturisit că ea este Maica Domnului. Prin această hotărâre, Biserica recunoaşte cele două atribute ale Sfintei Fecioare Maria: meritul de a fi născut pe Dumnezeu în trup şi pururea fecioria ei. Plecând de la hotărârile Sinodului al III-lea Ecumenic, s-au pus bazele la ceea ce în teologie se numeşte mariologie - teologia despre Maica Domnului.
Dumnezeu Se face om şi Se naşte dintr-o mamă
Întreaga învățătură ortodoxă despre Preasfânta Fecioară Maria poate fi rezumată în cele două nume ale ei: Maică a lui Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria. Această învăţătură de credinţă mariologică în Biserica Ortodoxă stă în strânsă legătură cu teologia hristologică, adică despre Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi despre mântuirea neamului omenesc. Persoana Sfintei Fecioare Maria în Ortodoxie nu este separată de Fiul ei, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, pentru că întreaga ei cinstire vine din faptul că este Maica Domnului. De aceea, în Biserica Ortodoxă ea se bucură de o cinstire mai mare decât a îngerilor şi sfinţilor. Sfântul Ioan Damaschin spune: „Pe Sfânta Fecioară o slăvim, ceea ce este Maica lui Dumnezeu. Căci Dumnezeu adevărat din aceasta S-a născut și cu adevărat Născătoare de Dumnezeu este aceea din care Dumnezeu S-a întrupat”. Deci, noi, ortodocşii, o cinstim pe Maica Domnului pentru că Dumnezeu a învrednicit-o de cinstea cea mai mare, de a naşte pe Fiul Său, Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Poporul nostru, înţelegând importanţa cinstirii Maicii Domnului, a dorit să mărturisească acest lucru prin miile de biserici închinate ei zidite pe teritoriul României. Către aceste altare ale credinţei neamului nostru se îndreaptă paşii creştinilor noştri în această zi de mare sărbătoare de la jumătatea lunii august spre a mulţumi Preasfintei Fecioare Maria pentru ajutorul primit prin rugăciunile ei de la Domnul nostru Iisus Hristos. În această zi de serbare a Adormirii Maicii Domnului românii o cinstesc cântând: „O, Marie, Maică Sfântă, Astăzi toată lumea-ţi cântă, Toţi cu drag te înconjoară, Maică Sfântă și Fecioară”. Iar imnurile Bisericii o cinstesc prin cuvinte pline de adevăruri de credinţă: „Întru naştere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Mutatu-te-ai la viaţă, fiind Maica Vieţii, şi cu rugăciunile tale, izbăveşti din moarte sufletele noastre”.
