Anul 2024, dedicat în Patriarhia Română pastorației și îngrijirii bolnavilor și Sfinților tămăduitori fără de arginți, ne-a oferit prilejul redescoperirii importanței unei lucrări mari și sfinte, aceea
Boboteaza: arătare, mărturie şi sfinţire
Toți creștinii știu din paginile Sfintei Scripturi momentul din istoria mântuirii despre Botezul Domnului Iisus Hristos. În ziua sărbătorii, care ne amintește de acest episod biblic, Boboteaza, noi, creştinii ortodocşi, mergem la biserică să primim apa sfințită prin slujba Aghesmei Mari ce se săvârșește la sfârșitul Sfintei Liturghii din această zi. Parcurgând paginile Sfintei Scripturi a Noului Testament aflăm că Mântuitorul nostru Iisus Hristos a venit la râul Iordan, unde a fost botezat de Sfântul Proroc Ioan. După ce Hristos Domnul vreme de 30 de ani nu S-a arătat lumii ca Mesia, vine la Iordan și prin botez Se arată tuturor că este Fiul lui Dumnezeu venit în lume să mântuiască neamul omenesc. De aceea denumirea teologică a sărbătorii din 6 ianuarie este Epifania Domnului, adică Arătarea Mântuitorului Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, după mărturisirea Tatălui din cer: „Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit“ (Matei 3, 17). Mântuitorul vine la Iordan la Ioan Botezătorul pentru a Se arăta luminii, iar prin glasul acestuia să se știe că este „Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29) și că Ioan „a văzut și a mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 1, 24).
Duhul Sfânt este prezent la Epifanie în chip de porumbel, dând mărturie prin pogorârea Sa peste Domnul Iisus de dumnezeirea Lui, dar și de împăcarea dintre Dumnezeu și oameni pe care o aduce Hristos prin Jertfa și Învierea Sa.
Prin Botezul în Iordan, Mântuitorul Iisus Hristos vestește că va izbăvi lumea din robia morții adusă neamului omenesc de păcatul protopărinților Adam și Eva. Părinți Bisericii noastre interpretează afundarea Domnului Hristos în apele Iordanului ca un semn al viitoarei Sale pogorâri cu sufletul la iad, după jertfa Sa de pe Cruce și șederea Sa cu trupul în mormânt. Cufundarea Lui în apă arată călcarea puterii Satanei prin moartea și îngroparea Sa, iar ieșirea din apele Iordanului vestește Învierea Sa și înălțarea la cer a neamului omenesc curățit de păcat. La Botez cerurile zăvorâte până atunci se deschid pentru a vesti lumii că în apele Iordanului este Fiul lui Dumnezeu venit în lume ca să ne mântuiască: „Iisus a venit din Nazaretul Galileei şi S-a botezat în Iordan, de către Ioan. Şi îndată, ieşind din apă, a văzut cerurile deschise şi Duhul ca un porumbel coborându-Se peste El. Şi glas s-a făcut din ceruri: Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit” (Marcu 3, 9-11).
Acum, la Epifanie, sunt prezente toate Persoanele Preasfintei Treimi. Tatăl și Duhul Sfânt dau mărturie că Cel ce se botează este Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume să ne mântuiască. De aceea la Utrenia de Bobotează cântăm: „Trimis fiind de Tatăl, prealuminate Cuvinte, vii să gonești cuprinderea nopții cea rău întunecată, să dezrădăcinezi păcatele oamenilor și să-i tragi la Tine, Fericite, ca niște fii luminați cu Botezul Tău cel din curgerile Iordanului”. Preotul în aceste zile când vine să ne sfințească casele prin rostirea troparului Bobotezei ne vestește: „În Iordan Botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat. Că glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu Iubit pe Tine numindu-Te; şi Duhul, în chip de porumbel, a adeverit întărirea Cuvântului, Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, şi lumea ai luminat, slavă Ţie!”