Prin Botez creştinul devine membru al Bisericii. Cel care se botează prin întreita afundare în numele Persoanelor Preasfintei Treimi se îngroapă cu Hristos şi învie cu El, devenind fiu al Împărăţiei lui Dumnezeu. Ne îngropăm cu El, deoarece cristelniţa semnifică mormântul lui Hristos, şi când suntem scoşi din apa botezului, înviem cu El, Care prin Jertfa şi Învierea Sa ne-a izbăvit de păcat.
În cristelniţă se îngroapă păcatul strămoşesc, iar creştinul curăţit prin apa botezului devine un purtător de lumină al harului Duhului Sfânt. De aceea, imediat după ce este scos din apa botezului, noul creştin primeşte lumânare aprinsă, care reprezintă luminarea sa prin Botez, dar şi învierea lui de sub povara păcatului strămoşesc şi aşezarea sa pe drumul către viaţa veşnică, călăuzit fiind de lumina Învierii lui Hristos, care ne-a deschis porţile Raiului, zăvorâte prin păcatul protopărinţilor Adam şi Eva.
Astfel, prin Botez ni se deschide fiecăruia uşa Raiului, ţine numai de noi ca, prin credinţă şi fapte bune, să intrăm şi să ne sălăşluim veşnic în bucuria luminii celei neînserate din Împărăţia cerurilor.
Apa în care ne botezăm reprezintă apele Iordanului care au fost sfinţite de afundarea în ele a lui Hristos la Bobotează, atunci când s-a descoperit lumii taina Preasfintei Treimi. Pânza albă în care este înfăşurat cel care a primit botezul reprezintă veşmântul luminos al lui Hristos după Înviere, dar şi veşmântul de lumină al sufletului celui botezat, care trebuie ferit de întunericul păcatului, pentru a ajunge în împărăţia cea veşnică, pentru că prin Botez devenim fii ai acestei împărăţii zidite pentru noi de Dumnezeu de la întemeierea lumii.
La a doua Sa venire, când va judeca neamul omenesc, celor care şi-au păstrat veşmântul luminos al sufletului primit la Botez le va spune: „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii” (Matei 25, 34).
