Bucură-te, Cruce purtătoare de viaţă...!

Biserica cinsteşte Sfânta Cruce pentru că astfel Îl cinsteşte pe Cel care S-a răstignit pe ea pentru mântuirea noastră, Domnul nostru Iisus Hristos. În acelaşi timp, ea este simbolul identităţii noastre creştine, fiind semnul Fiului Omului care se va arăta pe cer la Parusie. „Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor plânge toate neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere şi cu slavă multă” (Matei 24, 30).

Crucea a fost sfinţită de sângele Domnului nostru Iisus Hristos, care s-a vărsat pentru mântuirea noastră. Ea este cel mai sfânt simbol al creştinismului, pentru că prin jertfa lui Hristos de pe ea a devenit din cel mai detestat obiect de tortură de acum două mii de ani cel mai cunoscut stindard al credinţei noastre. Noi ortodocşii avem credinţa că prin Sfânta Cruce avem o armă în lupta cu cel rău: „Doamne, armă asupra diavolului, Crucea Ta o ai dat-o nouă; că se îngrozeşte şi se cutremură, nesuferind a căuta spre puterea ei; că morţii i-ai sculat şi moartea o ai surpat, pentru aceasta ne închinăm îngropării Tale şi Învierii”. Din acest imn de la Taina Sfântului Maslu reiese importanţa Sfintei Cruci pentru creştini şi înţelegem mai ales că toată puterea ei vine de la Domnul nostru Iisus Hristos, Cel care S-a răstignit pe ea şi astfel a sfinţit-o, transformând-o dintr-un instrument de supliciu în altarul mântuirii noastre. Acest lucru este mărturisit şi de troparul închinat Sfintei Cruci: „Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta; biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău”. Sfânta Cruce este cea care ne păzeşte de lucruri rele, pentru că este stindardul de biruinţă a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Tot­odată ea este şi nădejdea noastră, după cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur care ne spune: „Este nădejdea creştinilor, învierea morţilor, călăuza celor deznădăjduiţi, cârja de sprijin a celor ologi, mângâierea celor săraci, frâul celor bogaţi, pierzania celor mândri, pedeapsa făcătorilor de rele, biruinţa asupra diavolului, învăţătura celor tineri, susţinerea celor lipsiţi, cârmaciul corăbierilor, nădejdea naufragiaţilor, zidul de apărare al luptătorilor”.

Pentru noi ortodocşii, Sfânta Cruce este şi simbolul dragostei nemărginite pe care Dumnezeu o are pentru oameni şi pe care ne-a arătat-o prin jertfa mântuitoare a Fiului Său. În cântările Bisericii este cinstită astfel: „Bucură-te, Cruce purtătoare de viaţă, semnul cel nebiruit al creştinătăţii, uşa Raiului, întărirea credincioşilor, zidul cel dimprejurul Bisericii; prin care s-a pierdut şi a încetat blestemul, s-a înghiţit puterea morţii şi ne-am înălţat de pe pământ la cele cereşti. Armă nebiruită împotriva demonilor, mărirea mucenicilor, podoaba cuvioşilor cu adevărat, limanul mântuirii, ceea ce dăruieşti lumii mare milă”.