Tradiția patristică, fundamentată pe revelația biblică, ne vorbește despre o taină a omului, ascunsă în el chiar de la creație, anume că bărbatul și femeia, egali în fața lui Dumnezeu din punctul de vedere al chemării lor la desăvârșire, au totuși vocații diferite și complementare, în sensul că se întregesc și se împlinesc unul prin celălalt. Părinții Bisericii au prețuit profund femeia creștină, evocând chipuri luminoase de femei - mironosițe, mucenițe, fecioare, cuvioase sau mame -, culminând cu Maica Domnului, modelul desăvârșit al femeii creștine, cea care este cu adevărat „simbol al Bisericii”. Prezența Maicii Domnului în viața și lucrarea Fiului lui Dumnezeu în lume, o prezență vie, dar discretă, smerită, a devenit paradigma slujirii femeii în Biserică.
Dicţionar teologic
- Nomofilax - nomofilax, - nomos = lege, - filax â păzitor; păzitorul legii, rang preoţesc în Biserica veche, pe care îl purta la catedrala din Constantinopol cel care avea sarcina de a se respecta legislaţia bisericească în administraţia Bisericii, la toate nivelurile, atât în ierarhia superioară, cât şi în cea inferioară.
Nomofilaxul era cel însărcinat cu interpretarea canoanelor bisericeşti şi a raportului dintre legile bisericeşti şi cele laice, în contextul simfoniei bizantine, în care legile bisericeşti şi cele civile cooperau spre binele comun al societăţii şi al Bisericii. (pr. asist. dr. Ioan Valentin ISTRATI)



.jpg)


