.jpg)
Tradiția patristică, fundamentată pe revelația biblică, ne vorbește despre o taină a omului, ascunsă în el chiar de la creație, anume că bărbatul și femeia, egali în fața lui Dumnezeu din punctul de vedere al chemării lor la desăvârșire, au totuși vocații diferite și complementare, în sensul că se întregesc și se împlinesc unul prin celălalt. Părinții Bisericii au prețuit profund femeia creștină, evocând chipuri luminoase de femei - mironosițe, mucenițe, fecioare, cuvioase sau mame -, culminând cu Maica Domnului, modelul desăvârșit al femeii creștine, cea care este cu adevărat „simbol al Bisericii”. Prezența Maicii Domnului în viața și lucrarea Fiului lui Dumnezeu în lume, o prezență vie, dar discretă, smerită, a devenit paradigma slujirii femeii în Biserică.
Dicţionar teologic
- anahoret ( - anahoritis = care caută singurătatea, singuratic)
- călugăr eremit, sihastru, retras într-un schit singuratic, izolat de viaţa de obşte a mănăstirii. Anahoreţii se retrag din viaţa de chinovie, comunitate monastică şi aleg viaţa idioritmică (în ritm propriu) în care ritmul lor de viaţă este guvernat exclusiv de rugăciune şi de nevoinţă personală. Anahoretul trebuie însă să păstreze legătura cu stareţul sau cu duhovnicul său pentru a se feri de iluziile demonice şi de asaltările mândriei. De asemenea, la intervale regulate, după o perioadă de liniştire şi de nevoinţă, anahoretul trebuie să se spovedească şi să se împărtăşească cu Sfântul Trup şi Sânge al Mântuitorului Hristos. (pr. asist. dr. Ioan Valentin ISTRATI)
