În contextul Anului omagial comemorativ al sfintelor femei din calendar, în această Duminică a 5-a a Postului Mare se cuvine să ne îndreptăm gândul și inima spre sfintele cuvioase care au fost odrăslite de pustiul cel mult roditor al virtuții. Departe de zgomotul lumii, în tăcerea și asprimea pustiei, ele au rodit țarina inimii, prin rugăciune, smerenie și nevoință, devenind pilde vii de credință și dăruire pentru toți cei care caută apropierea de Dumnezeu. Viețile lor ne arată că adevărata rodire nu vine din belșugul celor materiale, ci din adâncul unei inimi curate și din lucrarea virtuților.
Dicţionar teologic
- anahoret ( - anahoritis = care caută singurătatea, singuratic)
- călugăr eremit, sihastru, retras într-un schit singuratic, izolat de viaţa de obşte a mănăstirii. Anahoreţii se retrag din viaţa de chinovie, comunitate monastică şi aleg viaţa idioritmică (în ritm propriu) în care ritmul lor de viaţă este guvernat exclusiv de rugăciune şi de nevoinţă personală. Anahoretul trebuie însă să păstreze legătura cu stareţul sau cu duhovnicul său pentru a se feri de iluziile demonice şi de asaltările mândriei. De asemenea, la intervale regulate, după o perioadă de liniştire şi de nevoinţă, anahoretul trebuie să se spovedească şi să se împărtăşească cu Sfântul Trup şi Sânge al Mântuitorului Hristos. (pr. asist. dr. Ioan Valentin ISTRATI)





