Floriile şi Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului

Astăzi se încheie perioada Postului Mare propriu-zis, însă postirea noastră nu se termină, ci creşte în asprime şi intensitate în Săptămâna Sfintelor Pătimiri. Pentru această săptămână ne-am pregătit timp de 6 săptămâni pentru a fi alături de Hristos în Sfintele şi Mântuitoarele Sale Pătimiri. Aceste 7 săptămâni de post reprezintă împreună Postul Sfintelor Paşti, care are ca ţintă cea mai mare sărbătoare creştină, Învierea Domnului.

Trecerea către Săptămâna Mare se face prin Sâmbăta lui Lazăr şi Duminica Floriilor, care sunt zile din Postul Sfintelor Paşti. În seara Duminicii Floriilor intrăm în Săptămâna Cinstitelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos, în care zilele sunt sfinte şi mari.

În dimineaţa acestei duminici trăim bucuria Intrării triumfale a Mântuitorului nostru Iisus Hristos în Ierusalim, ca urmare a minunii învierii lui Lazăr pe care o sărbătorim sâmbătă.

„Învierea lui Lazăr e simbolul învierii viitoare a neamului omenesc şi arătarea atotputerniciei lui Dumnezeu care răstoarnă legile naturii stricate. Înainte de Cruce chiar, iadul tremură la auzul glasului lui Hristos şi se grăbeşte să-i dea drumul lui Lazăr să iasă din el, anunţând astfel apropiata sa nimicire”, pe care o vom vedea în Sâmbăta Mare (Ieromonah Makarios Simonopetritul, Triodul explicat).

Sâmbăta lui Lazăr şi Duminica Floriilor sunt legate şi ne relevă persoana divino-umană a Domnului nostru Iisus Hristos înainte de Sfintele Sale Pătimiri. Cele două zile de prăznuire sunt văzute liturgic ca o singură sărbătoare, lucru subliniat şi de troparul comun: „Învierea cea de obşte, mai înainte de Patima Ta, adeverind-o, pe Lazăr din morţi l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta, şi noi, ca pruncii, semnele biruinţei purtând, Ţie, Biruitorul morţii, Îţi strigăm: Osana întru cei de sus! Binecuvântat eşti, Cel ce vii întru numele Domnului”.

Hristos vine în Ierusalim pentru a suferi moarte pe Cruce pentru mântuirea noastră. De aceea noi trebuie să fim alături de Mântuitorul începând chiar cu Pelerinajul de Florii, care are în prim-plan icoana Intrării Domnului în Ierusalim.

„Acest urcuş spre Ierusalim însoţeşte simbolic toată săptămâna (Sfintelor Pătimiri) cu o amplă mişcare procesională: credincioşii urmează şi-L însoţesc pe Hristos în acest mers care îi duce spre comuniunea mistică cu Pătimirea Sa, dar care reprezintă şi urcuşul lui Hristos la Tatăl, model al urcuşului duhovnicesc al omului şi al intrării sale în Ierusalimul ceresc” (Ieromonah Makarios Simonopetritul, Triodul explicat).

Păşim pe prima treaptă a Săptămânii Mari participând la Denia de duminică seara, care este Utrenia din Sfânta şi Marea Luni, când imnografia Triodului ne vesteşte că „Cinstitele Pătimiri au răsărit lumii”, iar „Hristos merge să pătimească din bunătatea Sa”, ca să ne mântuiască.

Sfânta şi Marea Luni „aduce înce­putul Pătimirilor Domnului” şi toţi creştinii suntem chemaţi să fim alături de Hristos Care „merge să primească răstignire” pentru izbăvirea noastră din păcatul strămoşesc.

Sinaxarul ne pune înainte în această primă zi din Săptămâna Mare pomenirea „fericitului Iosif cel preafrumos”, care preînchipuie pe Hristos, şi „smochinul care s-a uscat prin blestemul Domnului”, subliniind şi pricina tainică a uscării smochinului după cuvântul Cuviosului Isidor Pelusiotul: „Pomul călcării poruncii a fost smochinul. Din frunzele lui şi-au făcut acoperământ strămoşii noştri (Adam şi Eva), călcători de poruncă. Din pricină că n-a fost blestemat atunci, a fost blestemat acum de Hristos, ca un iubitor de oameni, ca să nu mai facă rod, care este pricina păcatului”.

A doua zi a Săptămânii Sfintelor Pătimiri are în prim-plan pilda celor 10 fecioare, rostită în Sfânta şi Marea Marţi. Această pericopă evanghelică se citeşte în această zi.

Din Sfânta şi Marea Marţi, imnografia vorbeşte de involuţia spirituală a lui Iuda, care-l duce la vânzarea lui Hristos: „Iuda, cel cu mintea iubitoare de argint, s-a întărit asupra Învăţătorului, vrăjmaşul; s-a sfătuit şi a gândit vânzarea, a căzut din lumină, primind întunericul...”.

Tema vânzării Mântuitorului de ucenicul Său Iuda continuă şi în Sfânta şi Marea Miercuri, când, „poftind iubirea de argint, a gândit cu vicleşug să vândă pe Domnul, Comoara vieţii” şi, „îmbătându-se, a alergat la iudei şi a zis călcătorilor de lege: Ce vreţi să-mi daţi şi eu Îl voi da pe El vouă, ca să-L răstigniţi?”

Sfinţii Părinţi au rânduit ca în Miercurea Mare „să se facă pomenire de femeia cea păcătoasă, care a uns cu mir pe Domnul, pentru că lucrul acesta s-a întâmplat puţin înainte de mântuitoarea Pătimire”. După cum relatează pericopa evanghelică ce se citeşte la Liturghia din a treia zi a Săptămânii Mari (Matei 26, 6-16). Tot din acest text aflăm că Iuda primeşte 30 de arginţi pentru vânzarea lui Hristos.

Joia Mare este ziua „când slăviţii, ucenici la spălarea Cinei, s-au luminat, atunci Iuda cel rău credincios, cu iubirea de argint bolnăvindu-se, s-a întunecat, şi judecătorilor celor fără de lege, pe Tine, Judecătorul cel drept, Te-a dat”.

Sinaxarul vorbeşte de cele 4 teme ale zilei: 1) spălarea picioarelor Apostolilor de către Domnul Iisus Hristos; 2) Cina cea de Taină când Mântuitorul a instituit Sfânta Euharistie; 3) Rugăciunea Domnului din Grădina Ghetsimani şi 4) vânzarea lui Hristos de către Iuda Iscarioteanul.

Cântările din Triod înfierează vânzarea lui Iuda numindu-l „cel fără de lege“, „vânzătorul”, „sluga şi vicleanul” şi mai ales că în Joia Mare „îşi descoperă chipul lăcomiei” şi-L vinde pe Hristos cu preţul unui „rob fugar”. Iar Denia celor douăsprezece Evanghelii de joi seara, prin care intrăm în Sfânta şi Marea Vineri, ne spune că „Iuda lasă pe Învăţătorul şi primeşte pe diavol”.

Iuda se împărtăşeşte cu nevrednicie la Cina cea de Taină şi diavolul pune stăpânire pe el şi merge la mai-marii din Ierusalim de unde ia „oaste şi slujitori” pentru prinderea lui Hristos. Trădează pe Învăţătorul Său cu un sărut şi Domnul este arestat.

Din acest moment încep Sfintele Pătimiri ale Domnului pe care le trăim plenar în Sfânta şi Marea Vineri când Mântuitorul nostru Iisus Hristos este judecat formal şi condamnat pe nedrept la răstignire
fiind bătut, scuipat, insultat, batjocorit, iar finalul este moartea Sa pe Cruce. Toate acestea Hristos le-a primit de bunăvoie pentru mântuirea noastră.

Săptămâna Mare se încheie cu Sfânta şi Marea Sâmbătă, care este cea mai importantă zi a Triodului, când „prăznuim îngroparea Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi pogorârea la iad, prin care neamul nostru, fiind chemat din stricăciune, a fost mutat spre viaţa veşnică”. (Sinaxar)

Fiind martori în zilele care urmează la Sfintele Pătimiri ale Domnului prin participarea noastră la sfintele slujbe vom mărturisi: „Slavă îndelung-răbdării Tale, Doamne; slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie!”