Perioadă de post spre cinstirea Născătoarei de Dumnezeu

Postul Adormirii Maicii Domnului, deși are doar două săptămâni, poate fi comparat ca asprime și rânduială cu Postul Mare, care ne pregătește pentru întâmpinarea Paştilor. Asemenea praznicului Adormirii Maicii Domnului, acest post este mai nou în comparaţie cu celelalte, care datează din primele secole creştine. Postul acesta a apărut din dragostea fierbinte pe care creştinii ortodocşi au avut-o întotdeauna pentru Maica Domnului, ca urmare a mijlocirilor şi nenumăratelor mângâieri venite din partea ei pentru adunarea celor credincioşi. Postul Adormirii Maicii Domnului este unul aspru, care, în privinţa hranei, seamănă foarte mult cu Postul Mare. 

Despre sensul şi impor­tanţa acestui post, Sfântul Simeon, Arhiepiscopul Tesalonicului, scria: „Postul din luna august a fost stabilit în cinstea Maicii Cuvântului lui Dumnezeu, care, luând cunoştinţă despre mutarea sa, s-a nevoit şi a postit ca întotdeauna pentru noi, chiar dacă nu avea nevoie de post, fiind fără de prihană; aşa s-a rugat pentru noi atunci când a trebuit să se mute din viaţa aceasta în cea viitoare şi atunci când fericitul ei suflet urma să se ducă prin Duhul cel dumnezeiesc la Fiul ei. De aceea, şi noi trebuie să postim şi s-o cântăm, urmându-i vieţuirea şi îndemnând-o prin aceasta să se roage pentru noi. Unii mai spun că acest post a fost stabilit şi în legătură cu praznicul Schimbării la Faţă a Mântuitorului. Şi eu consider că este necesar să ne amintim de ambele praznice, dintre care unul ne dă lumină, iar altul milă şi mijlocire”.

Istoricul acestui post

Fără să fie instituite de poruncile Mântuitorului Hristos sau ale Apostolilor, aşa cum sunt Tainele Bisericii, posturile reprezintă manifestări ale dragostei credincioşilor, pornite din inima Sfintei Biserici drept mulţumire pentru mila şi ajutorul primite de la Dumnezeu. Posturile nu au fost dictate de cei care au pus bazele credinţei creştine, ci aduse ca dar de bunăvoie şi jertfă de dragoste faţă de sfinți. În Postul Adormirii, care urmează să înceapă anul acesta în ultima zi a lunii iulie, a fost aşezată tot atâta dragoste cât şi în celelalte posturi, de origine mai veche. Acest lucru îl explică şi faptul că acest post, chiar dacă este mai nou, reprezintă, prin asprimea lui, o jertfă mai mare a credincioşilor, de dragul Maicii Domnului. Măsura ascezei se situează imediat după cea a Postului Mare.

Din punct de vedere istoric, întâlnim mărturii despre postul dinaintea Paştilor în scrieri din secolul al II-lea, despre Postul Sfinţilor Apostoli din secolul al IV-lea, despre rânduiala mâncării în posturi în diferite tipicuri şi pravile dinainte de secolul al XII-lea, dar despre Postul Adormirii Maicii Domnului nu aflăm încă nimic. În cel mai vechi regulament pe scurt al Mănăstirii Studion din Constantinopol, datând din secolul al IX-lea, şi în tipicul Sfântului Atanasie al Athonului (sec. IX-X), care au capitole speciale dedicate posturilor şi postirii, nu se regăseşte acest post, chiar dacă celelalte trei posturi de durată (al Paştilor, al Naşterii Domnului şi al Sfinţilor Apostoli) sunt menţionate. La fel se întâmplă şi în alte manuscrise cu reguli de slujire şi postire din secolele următoare. Chiar în unul dintre manuscrisele din secolul al XVI-lea, un cititor ulterior a scris pe marginea goală o însemnare: „Curios că nu spune nimic despre Postul Adormirii Maicii Domnului!”. Tipicul Everghetinos, un alt regulament foarte cunoscut în Ortodoxie, are cinci capitole dedicate posturilor, dar nici aici nu apare postul despre care vorbim noi. La fel se întâmplă şi în tipicul Mănăstirii Pantocrator din Constantinopol, care datează din 1136.

În alte tipicuri scurte din vechime pe care le cunoaştem, Postul Adormirii Maicii Domnului este menţionat pentru prima dată în cartea regulilor mănăstireşti a unui aşezământ din sudul Italiei, închinat Sfântului Nicolae, alcătuit cel mai probabil în secolul al XII-lea. În dreptul datei de 1 august, acest manuscris spune aşa: „Nicolae, Patriarhul Constantinopolului, Noua Romă, despre patruzecimea Adormirii Maicii Domnului. Există la noi un alt post, numit al Maicii Domnului, care începe la 1 august şi care este amintit de sinodul unificator”. Numai că în ziua de 1 august nu postim datorită praznicului Macabeilor, ci începem postul din 2 august, ţinând slujbele înainteprăznuirii Schimbării la Faţă. Curios este că acest tipic, chiar dacă tratează preţ de 25 capitole felul în care trebuie să postească monahii, nu aminteşte la acea secţiune despre Postul Adormirii Maicii Domnului. Totuşi, el ne oferă o informaţie importantă de­spre începuturile Postului Adormirii Maicii Domnului, şi anume la „sinodul unificator” din 920.

În legătură cu problema posibilităţii încheierii celei de-a patra căsătorii, acest sinod stabilise că până şi cei care au doar a treia căsă­torie trebuie să urmeze o pocăinţă specială: „Aceştia trebuie (pot) să se împărtăşească doar de trei ori pe an: la Paşti, la praznicul Adormirii Maicii Domnului şi la praznicul Naşterii Domnului, pentru că acestea sunt precedate de posturi”.

În Pidalion avem o mărturie interesantă despre Postul Adormirii Maicii Domnului: în ajunul anului 1085, monahii de la Athos îl întrebau pe Patriarhul Nicolae Grămăticul al Constantinopolului despre posturi, dintre care ei erau nedumeriţi de cel al Adormirii Maicii Domnului. Aceştia îi scriau patriarhului următoarele: „De­spre postul care este până în ziua a cincisprezecea a lunii august... te rugăm să ne dezlegi”, la care patriarhul a răspuns că, datorită coincidenţei acestui post cu unul păgân, postul ar trebui mutat în altă perioadă, ceea ce nu s-a întâmplat, până la urmă.

Mai recent, la Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe, întrunit în insula Creta în perioada 16-26 iunie 2016, a fost adoptat un document despre post, în cadrul căruia a fost enumerat oficial şi Postul Adormirii Maicii Domnului, confirmându-se astfel importanţa acestui post în viaţa spirituală a creştinului ortodox.

Rânduieli privind hrana

Postul Adormirii Maicii Domnului este un post aspru, care seamănă foarte mult în privinţa hranei cu Postul Mare. Astfel, în acest post nu sunt dezlegări la peşte sâmbăta şi duminica şi nici la praznice mici, ci doar la praznicul împărătesc al Schimbării la Faţă. Tipicul cel mare al Sfântului Sava cel Sfinţit prevede următoarele rânduieli privind hrana în acest post: „În Postul Adormirii Preasfintei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoare, cincisprezece zile, afară de Schimbarea la Faţă a Domnului Hristos, postim până la ceasul al nouălea din zi. Luni, miercuri şi vineri mâncăm hrană uscată şi facem metanii până la Împărtăşirea cu Sfintele Taine, iar marţi şi joi mâncăm fără untdelemn. Sâmbăta şi duminica mâncăm cu untdelemn şi bem vin, iar peşte nu mâncăm până la Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, decât numai în ziua Schimbării la Faţă, când mâncăm peşte de două ori în zi”.