Postul Sfinţilor Apostoli - un exerciţiu de trăire autentică a credinței

Astăzi am păşit pe calea postului, o perioadă de două săptămâni de pregătire spirituală în care Biserica ne cheamă la rugăciune, po­că­ință, fapte bune și înfrânare, inclusiv prin abținerea de la anumite alimente de origine animală. Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel este unul dintre cele patru posturi mari din anul bisericesc ortodox. Deși nu are o durată fixă, ci variabilă în funcție de data Paștelui, acest post are o semnificație deosebită în viața duhovnicească a credincioșilor, pregătindu-i pentru sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel.

Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel are origini adânci în viața Bisericii primare, deși nu este menționat explicit în Noul Testament cu o dată sau durată anume. El își are rădăcinile în practica apostolică a postirii, rugăciunii și pregătirii pentru lucrarea misionară, fiind ulterior sistematizat de Biserică în primele veacuri creștine. Încă din paginile Noului Testament, postul apare ca parte integrantă a vieții duhovnicești și a misiunii apostolice. Apostolii obișnuiau să postească și să se roage atunci când se pregăteau pentru lucrarea de evanghelizare sau pentru alegerea slujitorilor Bisericii. Un exemplu clar se regăsește în Faptele Apostolilor la capitolul 13, versetele 2-3, unde sunt relatate alegerea și trimiterea la propovăduire a Sfinților Pavel și Barnaba. „Pe când slujeau Domnului și posteau, Duhul Sfânt a zis: Osebiți-mi pe Barnaba și pe Saul pentru lucrul la care i-am chemat. Atunci, postind și rugându-se, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece”.

Un alt exemplu grăitor îl găsim tot în Faptele Apostolilor la capitolul 14, versetul 23: „Și hirotonindu-le preoți în fiecare Biserică, rugându-se cu postiri, i-au încredințat pe ei Domnului, în Care crezuseră”. Aceste versete demonstrează clar că postul era parte a ritmului normal de viață și slujire apostolică. După sărbătoarea Cinci­zecimii (Pogorârea Duhului Sfânt), Apostolii au început lucrarea de propovăduire în lume, iar Tradiția Bisericii arată că ei au început această misiune după o perioadă de pregătire prin post și rugăciune.

Postul Sfinților Apostoli Petru şi Pavel nu este la fel de aspru precum Postul Mare sau Postul Sfintelor Paşti, dar are totuși un rol esențial în viața duhovnicească. El oferă credincioșilor un timp de liniște interioară, de reflecție, de apropiere de Dumnezeu prin rugăciune, spovedanie și împărtășanie. Este un prilej de a urma exemplul celor doi Apostoli, care și-au dedicat viața slujirii lui Hristos. Ambii au pătimit mult pentru transmiterea adevărurilor evanghelice, suferind fără cârtire bătăi, foame, frig, lanţuri şi închisori şi în cele din urmă moarte de martiri sau de mucenici la Roma, în timpul păgânului împărat Nero.

Despre Sfântul Apostol Petru ştim că înainte de chemarea la Apostolat fusese pescar. Chemarea lui s-a petrecut în cadrul unei pescuiri minunate, când el, împreună cu Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu, L-au urmat pe Iisus lăsând totul. Pescuirea aceasta minunată a fost un moment decisiv în existenţa viitorului Apostol Petru. Printr-o pescuire minunată a fost chemat Simon- Petru la Apostolat şi tot printr-o pescuire minunată a fost reconfirmat Apostol, în urma lepădării sale. I-a adus aminte Hristos Cel înviat că el, Petru, nu mai este pescar de peşti, ci pescar de oameni. După Pogorârea Duhului Sfânt harul dumnezeiesc, care pe cele neputincioase le vindecă şi pe cele cu lipsă le împlineşte, a făcut dintr-un om fricos cel mai curajos dintre Apostoli, Sfântul Petru vorbind fără frică în faţa sinedriului şi în faţa iudeilor despre Iisus Hristos - Începătorul vieţii (Faptele Apostolilor 3, 15) de care iudeii s-au lepădat şi pe care romanii L-au răstignit.

Despre Sfântul Apostol Pavel ştim că, înainte de a fi chemat de Mântuitorul Hristos pe drumul Damascului, acesta fusese un iudeu credincios şi învăţat şi se numea Saul (cel mare, cel măreţ - Pavel înseamnă cel mic, cel neînsemnat sau umil). A făcut cea mai înaltă şcoală la picioarele lui Gamaliel, cel mai mare dascăl al iudeilor din acea vreme, dar în râvna lui pentru iudaism s-a comportat ca un prigonitor al creştinismului. În Epistola către Galateni, el spune că sporea în iudaism mai mult decât cei de o vârstă cu el din neamul lui. Pentru misiunea sa, Sfântul Ioan Gură de Aur îl numeşte pe Sfântul Apostol Pavel „livadă de virtuţi” şi „Rai duhovnicesc”. După propria mărturie, Sfântul Pavel s-a ostenit în propovăduirea Evangheliei mai mult decât ceilalţi Apostoli. Pentru că i-a adus pe păgâni la Hristos, Sfântul Apostol Pavel a fost numit Apostolul neamurilor, adică al celor care nu erau dintre iudei.

Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel este un exerciţiu de trăire autentică a credinței şi de urmare a Apostolilor în curaj și dăruire de sine. Aşadar, acest post ne îndeamnă să urmăm pilda de viață a Sfinților Petru și Pavel care, după ce au primit Duhul Sfânt, s-au dedicat cu toată fiinţa lor în predicarea Evangheliei. Postul Sfinților Apostoli urmează imediat după sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt (Cincizecimea) și Duminicii Tuturor Sfinților, el fiind o modalitate de mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru constituirea Bisericii la Cincizecime. Biserica ne invită, așadar, să arătăm prin post recunoștință și să ne pregătim pentru lucrarea mântuirii, așa cum au făcut-o și Sfinţii Apostoli.