Sfântul Cuvios Gheorghe Mărturisitorul din Drama, un nou tămăduitor dăruit Bisericii în secolul al XX-lea

Harul lui Dumnezeu continuă să lucreze în lume și în zilele noastre, dovedind că Biserica rămâne „laborator al Învierii” și „spital duhovnicesc”. Așa cum în primele secole au strălucit Sfinții doctori fără de arginți Cosma și Damian, Pantelimon, Ermolae, Samson și alții, tot așa și astăzi Dumnezeu ridică noi doctori vindecători ai sufletelor și trupurilor.

Acești sfinți contemporani, precum Cuviosul Gheorghe Mărturisitorul din Drama, Sfântul Luca al Crimeei, Sfântul Nectarie, Sfântul Cuvios Nichifor Leprosul și alții, continuă tradiția Sfinților doctori fără de arginți, vindecând boli fără să ceară bani, doar prin puterea rugăciunii și a credinței.

Prezența lor ne amintește că sfințenia nu este doar un fenomen al trecutului, ci o realitate care însoțește Biserica în toată istoria ei. Vindecările minunate pe care le săvârșesc mărturisesc că Dumnezeu continuă să lucreze în istorie, oferind mângâiere și vindecare omului suferind.

În vremurile noastre, când medicina modernă face progrese remarcabile, dar, ca orice știință omenească, are numeroase limite, acești sfinți vindecători ne arată că există și o altă dimensiune a vindecării, cea duhovnicească. Ei nu se opun medicinei, ci completează actul terapeutic cu dimensiunea sa spirituală esențială, amintindu-ne că omul este atât trup, cât și suflet.

Minunile lor nu sunt doar acte izolate de vindecare fizică, ci sunt semne ale prezenței Împă­răției lui Dumnezeu printre noi, chemări la transformare spirituală și mărturii că puterea vindecătoare a lui Hristos rămâne lucrătoare în Biserica Sa până la sfârșitul veacurilor.

În tezaurul Bisericii Ortodoxe, șirul Sfinților doctori fără de arginți continuă să se îmbogă­țească cu noi mărturisitori ai harului vindecător al lui Hristos. Printre aceștia strălucește în mod deosebit chipul luminos al Sfântului Cuvios Gheorghe (Karslidis) Mărturisitorul din Drama, un tămăduitor contemporan care a urmat cu credincioșie pilda înaintașilor săi.

Copilăria și primele semne ale sfințeniei

Născut în anul 1901 în orașul Arghiropolis din Pontul istoric, viitorul sfânt a primit la botez numele Atanasie (vezi Ieromonahul Macarie de la Simonos Petra, Sinaxarul. Viețile Sfinților, vol. III: Luna noiembrie, București, Ed. Sfântul Ioan Casian, 2014, pp. 54-60). La doar cinci ani și-a pierdut tatăl, ucis într-o confruntare cu turcii. Copilăria sa a fost marcată de greutăți - fratele mai mare îl trimitea să pască vitele în munte, unde tânărul Atanasie a învățat să se roage singur în mijlocul naturii și să cânte în bisericile din împrejurimi.

Când bunica sa și-a simțit sfârșitul aproape, i-a dat lui Atanasie o icoană cu Maica Domnului și a încredințat-o pe sora lui mai mică, Ana, unor vecini. Dar copila a murit înainte de vreme și, când o lumină cerească s-a arătat deasupra mormântului ei, creștinii din zonă au început să o cinstească.

La vârsta de șapte ani, când minele din Arghiropolis s-au închis și mulți locuitori au plecat la Erzerum, fratele său mai mare, care între timp se căsătorise, continua să se poarte aspru cu el. Astfel, copilul a părăsit casa în taină, luând doar icoana Maicii Domnului, o cruce, o cădelniță mică și actul de naștere. A ajuns până în Munții Caucaz, în Georgia, unde a avut prima sa experiență mistică: în timp ce cânta psalmi, trei cuvioși (este vorba de Sfinții Trei Ierarhi) s-au apropiat cu dragoste de el, vestindu-i că se va călugări.

Chemarea monahală și experiențele mistice

Viața sa a fost marcată de numeroase expe­riențe mistice și manifestări ale harului divin. Mirenii evlavioși mărturiseau că în timpul rugăciunii, picioarele sale nu mai atingeau pământul. În anul 1919 a fost tuns în monahism cu numele Simeon, iar în timpul primelor cinci­sprezece zile din august a fost răpit cu duhul la ceruri, stând fără să mănânce și să bea, pro­nunțând doar cuvinte într-o limbă neînțe­leasă. La slujba sa de călugărie, clopotele au început să bată singure, deși comuniștii interziseră încă din 1917 ca acestea să mai fie trase în oraș.

Slujirea și vindecările minunate

Ca preot în Drama, revenind în Grecia în 1929, Sfântul Gheorghe a devenit cunoscut pentru numeroasele vindecări săvârșite prin rugăciunile sale. Iată câteva dintre cele mai remarcabile:

Vindecarea unui bolnav grav care zăcea de opt luni. Sfântul a dezvăluit păcatul ascuns al acestuia - o mărturie mincinoasă - și, după ce bolnavul și-a mărturisit păcatul și a primit dezlegare, a trecut la Domnul în pace după zece zile.

Cazul unei mame ai cărei șase copii muriseră la vârstă fragedă. La nașterea celui de-al șaptelea copil, sfântul a prevăzut cu tristețe că și acesta va muri la doi ani. Pentru ca al optulea copil să trăiască, a dat îndrumări precise: să primească numele tatălui său și să fie botezat de mătușa lui.

Vindecarea tatălui aceluiași copil în 1958, când era pe moarte și nu mai putea vorbi. După ce a primit Sfânta Împărtășanie de la sfânt, bolnavul și-a recăpătat brusc graiul și puterea de a merge.

Construirea bisericii și pelerinii

În 1938, a primit de la statul grec un teren pentru refugiații din Asia Mică, unde a ridicat mai întâi o capelă provizorie. În anul următor, cu ajutorul sătenilor, a construit o biserică închinată Înălțării Domnului, care a fost sfințită la 14 septembrie 1939.

Încercările și mărturisirea

În 1941, în timpul ocupației bulgare, a fost arestat și condamnat la moarte. La locul exe­cuției, a cerut permisiunea să se roage, iar când s-a întors către soldați, aceștia au luat-o la fugă îngroziți, ca și cum ar fi fost urmăriți. Mai târziu, când a fost cuprins de paralizie, Sfântul Nicolae i s-a arătat în vis și l-a îndrumat spre vindecare, ungându-se cu untdelemn sfințit.

Moștenirea spirituală

Până la trecerea sa la cele veșnice în 4 noiembrie 1959, Sfântul Gheorghe a rămas pentru ucenicii săi și pentru locuitorii regiunii Drama o întrupare vie a dragostei și milostivirii lui Dumnezeu. Canonizat de Patriarhia Ecumenică în 2008, el continuă să fie un puternic mijlocitor pentru cei în suferință, demonstrând că tradiția tămăduitorilor fără de arginți rămâne vie în Biserica lui Hristos până în zilele noastre. În semn de recunoaștere a sfințeniei și importanței duhovnicești a Cuviosului Gheorghe pentru întreaga Ortodoxie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în ședința din 28 octombrie 2015, înscrierea oficială a acestuia în Calendarul bisericesc românesc. Decizia a fost luată, la inițiativa Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în prezența Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Pavlos din Drama, care a și dăruit Părintelui Patriarh un fragment din moaștele Sfântului Cuvios Gheorghe Mărturisitorul, marcând astfel legătura spirituală dintre Biserica Ortodoxă Română și cea Greacă prin intermediul acestui sfânt contemporan. Ziua de prăznuire a fost stabilită la 4 noiembrie, data adormirii sale întru Domnul.

Exemplul său de viață ascetică, puterea rugăciunii și minunile săvârșite îl așază cu vrednicie în șirul Sfinților doctori fără de arginți, oferind lumii contemporane un model de sfințenie autentică și o dovadă vie că harul vindecător al lui Dumnezeu continuă să lucreze în Biserica Sa până la sfârșitul veacurilor.

În încheiere voi relata câteva dintre vindecările făcute prin harul lui Dumnezeu care să­lășluiește în sfintele sale moaște.

O familie din Tesalonic a mers în pelerinaj la mănăstirea Cuviosului Gheorghe Karslidis. Auziseră despre dragostea lui pentru copii și despre cum, prin puternicele sale rugăciuni, multe femei dobândiseră darul nașterii. S-au rugat, așadar, cu credință la mormântul său și i-au cerut cu lacrimi să le dăruiască un copil. Minunea s-a petrecut curând și neașteptat, pentru că, din punct de vedere medical, soția nu putea avea copii. A rămas însărcinată și a născut o fetiță sănătoasă și drăgălașă.

O doamnă din Perea Salonicului a povestit o minune a Cuviosului Gheorghe care s-a întâmplat cu fina ei din Atena. Un bebeluș de opt luni a fost internat în spital cu febră mare. Medicii nu puteau diagnostica cauza. A fost supus multor analize, dar starea copilului se înrăutățea. Mama copilului i-a spus surorii sale, care locuiește în Drama, să le aducă untdelemn de la Cuviosul. Au uns copilul cu el și în aceeași seară i-a scăzut febra, în câteva zile a ieșit din spital, a fost botezat și este bine. Acestea s-au întâmplat la sărbătoarea Paștilor din anul 2010. Nașa a mers la mănăstire să-i mulțumească sfântului (minunile sunt relatate în detaliu în volumul: Monahul Moise Aghioritul, Cuviosul Gheorghe din Drama, Editura Mănăstirii Înălțării Domnului, Drama, 2016, pp. 448-464).