Vestea arhanghelului, smerenia Fecioarei, veselirea făpturii

Astăzi, Biserica sărbătoreşte Buna Vestire „a Prea­­sfintei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarea şi Pururea Fecioară Maria”, după cum ne spune Sinaxarul. Imnurile acestei sărbători ne anunţă că acum prăznuim Întruparea Fiului lui Dumnezeu, împlinindu-se, astfel, aşteptarea mesianică a neamului omenesc: „Taina cea din veac se descoperă astăzi şi Fiul lui Dumnezeu Fiu al omului Se face...”

Dumnezeu Tatăl la plinirea vremii a trimis în lume pe „Fiul Său Cel Unul-Născut, pe Domnul nostru Iisus Hristos, ca să mântuiască neamul omenesc”, după cum arată Sinaxarul. Tot de aici aflăm că în urma Bunei Vestiri, adusă de Sfân­tul Arhanghel Gavriil Sfintei Fecioare Maria, şi a acceptării ei s-a întrupat „Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, mai presus de fire, Care este Înţelepciunea şi Puterea cea ipostatică a Lui, cu umbrirea şi cu venirea asupra ei a Duhului Sfânt”. Din momentul zămislirii Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul Celui Preaînalt „s-au săvârşit, prin rânduiala lui Dumnezeu, Tainele Cuvântului lui Dumnezeu, pentru mântuirea şi izbăvirea noastră”.

Troparul sărbătorii Bunei Vestiri ne spune că, „astăzi este începutul mântuirii noastre”, pentru că prin Întruparea Fiului lui Dumnezeu începe istoria răscumpărării neamului omenesc. Această istorie minunată continuă cu Naşterea, Botezul, vestirea Evangheliei, Jert­fa de pe Cruce, Învierea cea de a treia zi şi Înălţarea Domnului la cer.

Astăzi este şi „arătarea tainei celei din veac”, adică descoperirea planului lui Dumnezeu de mântuire a lumii căzute prin neascultarea lui Adam. Această taină se vădeşte prin faptul că „Fiul lui Dumnezeu Fiu Fecioarei Se face”, adică Fiul Cel născut din veci din Tată fără mamă astăzi Se întrupează pentru a Se naşte în timp din Maică Fecioară Preacurată fără tată. Astfel, „Cel ce este din veci din Tatăl, din Maică arătându-Se sub vremi lumii, Cuvântul cel mai presus de fiinţă, chipul robului primeşte şi Se face trup, nedespărţindu-Se de Dumnezeire şi pe Adam îl zideşte din nou în pântecele celeia ce L-a zămislit pe El fără de sămânţă”. Câtă profunzime teologică poate exprima această ultimă stihire de la Laude ce se cântă astăzi la slujba Utreniei.

Cuvântul lui Dumnezeu vine din veşnicie în lumea supusă timpului pentru a ne mântui. Alcătuirea lui Teofan din imnografia Bunei Vestiri ne spune că se întâmplă aşa, deoarece „amăgit a fost odinioară Adam şi, dorind să fie Dumnezeu, nu a fost. Iar Dumnezeu Se face om, ca pe Adam să-l facă dumnezeu”. De aceea „să se veselească făptura şi să salte firea, că arhanghelul stă cu frică înaintea Fecioarei şi-i aduce vestea de bucurie...”

Dacă Adam asculta de Dumnezeu, putea să ajungă la îndumnezeire, dar, păcătuind, a pierdut Raiul şi posibilitatea vieţii veşnice. Fiul lui Dumnezeu Se întrupează pentru a izbăvi neamul omenesc de sub povara păcatului strămoşesc, iar prin Jertfa şi Învierea Sa oferă posibilitatea îndumnezeirii şi vieţii veşnice tuturor oamenilor, începând cu Adam.

Cel ce binevesteşte Sfintei Fecioare Maria în Nazaretul Galileei vestea Întrupării Fiului lui Dumnezeu este Arhanghelul Gavriil, „mai-marele puterilor celor de sus”, după cum îl numesc cântările din Minei. „Îngerul cel întâistătător din cer” este trimis în a 6-a lună de când Elisabeta era însărcinată pentru a aduce „bunele vestiri de bucurie” către Preasfânta Fecioară Maria şi a-i descoperi „sfatul cel mai înainte de veci” al Preasfintei Treimi, adică „zămislirea cea neobişnuită” a Domnului nostru Iisus Hristos, „Cuvântul Cel împreună-veşnic cu Tatăl Cel fără de început”, Care, „nedespărţindu-Se de cele de sus”, vine în lume, adică „la cele de jos, din milostivirea cea nesfârşită, îndurare arătând”.

Imnurile zilei transpun relatarea biblică a Bunei Vestiri din Evanghelia după Luca, menţionând şi elementele tradiţiei patristice. Spre exemplu, atunci când vine să vestească Sfintei Fecioare întruparea Fiului lui Dumnezeu, Arhanghelul Gavriil „cugeta întru sine, de minune spăimântându-se: Cum Cel ce este necuprins întru cele de sus din Fecioară va să Se nască? Cel care are scaun cerul şi aşternut picioarelor pământul în pântece de fecioară încape”. Imnograful mărturiseşte: „Acolo unde Dumnezeu voieşte se biruieşte rânduiala firii şi se lucrează cele ce sunt mai presus de înţelegere”.

Arhanghelul Gavriil îi tâlcuieşte Sfintei Fecioare Maria „bucuria cea de negrăit, că va zămisli fără de sămânţă şi va rămâne mai departe fecioară. Căci va naşte Fiu pe Dumnezeu Cel mai înainte de veci, Care va mântui pe popor de greşelile lui”. În aceste rânduri din imnografia slujbei Utreniei Bunei Vestiri regăsim exprimată sintetic teologia ortodoxă că Sfânta Maria este Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioară.

Alcătuirea lui Andrei Ierusalimiteanul de la Vecernia Mare a praznicului mărturiseşte taina minunată a Întrupării Domnului, arătând că „îngerul slujeşte minunii; pântecele Fecioarei primeşte pe Fiul, iar Duhul Sfânt de sus se trimite, Tatăl din cer binevesteşte şi Întruparea se săvârşeşte după sfatul cel veşnic”.

Astfel, imnografia exprimă teologic textul revelat de la Luca 1, 35: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema”.

Acelaşi text de la Luca îl găsim exprimat imnografic şi în Stihoavna Vecerniei Mici: „Duhul Cel Preasfânt al lui Dumnezeu va veni asupra ta, Stăpână, ceea ce eşti de Dumnezeu cu har dăruită, şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. Şi vei naşte Fiu, Care va păzi fecioria ta nevătămată...”

Răspunsul prin care Preasfânta Fecioară acceptă Buna Vestire adusă de Arhanghelul Gavriil este din punct de vedere teologic momentul Întrupării Domnului: „Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!” (Luca 1, 38).

Acest moment este prezentat de imnografii sărbătorii astfel: „Fie mie acum după cuvântul tău, şi voi naşte pe Cel fără de trup, Care va lua trup din mine, ca să ridice, ca un Puternic, pe om la cinstea cea dintâi”.

Aici imnograful exprimă teologia ortodoxă legată de Întruparea Domnului, iar textul îl putem completa cu alcătuirea lui Ioan Monahul, care mărturiseşte: „Cel împreună-veşnic cu Tatăl şi împreună fără de început... după bunăvoinţa şi sfatul părintesc S-a coborât spre deşertare şi S-a sălăş­luit în pântecele fecioresc, mai îna­inte curăţit de Duhul. O, minune! Dumnezeu, printre oameni, Cel neîncăput, în pântece; Cel fără de ani, sub ani! Şi lucru minunat este că zămislirea a fost fără sămânţă, şi deşertarea de negrăit, şi taina cât de mare!”

Pentru toate acestea, „astăzi, toată făptura se veseleşte”, deoarece acum este începutul mântuirii noastre, când „pe Cel de o fiinţă cu Tatăl şi cu Dumnezeiescul Duh, pe Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu” Prea­sfânta şi Pururea Fecioara Maria L-a zămislit „cu venirea Preasfântului Duh, spre înnoirea neamului omenesc”. De aceea împreună cu Arhanghelul Gavriil îi spunem Născătoarei de Dumnezeu: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine” (Luca 1, 28).