Vovidenia, sărbătoarea ce ne introduce în bucuria Crăciunului

În calendarul bisericesc, astăzi, sărbătorim Vovidenia, adică Intrarea în biserică a Maicii Domnului. Această zi de prăznuire a Maicii Domnului ne aminteşte de momentul când Sfinţii Ioachim şi Ana au adus-o pe Sfânta Fecioară Maria la templul din Ierusalim.

Sinaxarul zilei ne spune că „Intrarea în Templul Legii a Stăpânei de Dumnezeu Născătoare” este un prilej de prăznuire pentru creştinii ortodocşi. Această sărbătoare este „înainte-mergătoare a marii şi minunatei taine a întrupării Cuvântului lui Dumnezeu” care se face „în lume prin mijlocirea Născătoarei de Dumnezeu”.

În acest sens, troparul sărbătorii Vovideniei ne spune: „Astăzi înainte-însemnarea bunăvoinţei lui Dumnezeu şi propovăduirea mântuirii oamenilor, în Templul lui Dumnezeu luminat Fecioara se arată şi pe Hristos tuturor mai înainte Îl vesteşte. Acesteia şi noi cu mare glas să-i strigăm: Bucură-te, plinirea rânduielii Ziditorului”.

Aducerea la templu a Sfintei Fecioare Maria este împlinirea făgăduinţei pe care au făcut-o părinţii ei lui Dumnezeu atunci când nu puteau să aibă copii. Sinaxarul relatează: „Ana cea pururea-pomenită, fiindcă mai toată viaţa a petrecut-o stearpă, fără să nască prunc, Îl ruga împreună cu bărbatul său Ioachim pe Stăpânul firii, ca să le dăruiască lor prunc, şi, făgăduindu-se că, dacă vor câştiga dorirea, îndată vor afierosi lui Dumnezeu pe pruncul cel născut. Şi aşa a născut pe ceea ce s-a făcut pricina mântuirii neamului omenesc, pe împăciuitoarea şi împrietenirea lui Dumnezeu cu oamenii, pe pricina înnoirii de a doua oară a lui Adam cel căzut şi a ridicării şi a îndumnezeirii lui, pe Preasfânta Stăpână de Dumnezeu Născătoare Maria”.

La vârsta de trei ani este adusă la templu cea care va fi „Preacurat Templu al Mântuitorului, Cămara cea de mult preţ şi Fecioara, sfinţită vistieria slavei lui Dumnezeu”. Ea vine în „casa Domnului” cea zidită în Ierusalim de poporul lui Israel. Aici ea este primită de Zaharia, „arhiereul de atunci“, „tatăl Mergătorului înainte“, Sfântul Proroc Ioan Botezătorul.

Despre acest moment imnografia sărbătorii ne spune: „De la Domnul luând roada făgăduinţei Ioachim şi Ana, pe Maica lui Dumnezeu, jertfă bine-primită, în Templu au adus-o astăzi, şi Zaharia marele arhiereu, binecuvântând-o, a primit-o”.

Sfântul Grigorie Palama ne spune că Sfinţii Ioachim şi Ana „au dobândit prin rugăciune unele ca acestea şi au văzut pogorându-se în faptă dumnezeiasca făgăduinţă către ei, s-au străduit şi ei să-şi împlinească făgăduinţa făcută către Dumnezeu, ca nişte iubitori de adevăr, iubitori de Dumnezeu şi iubiţi de El, de îndată ce a fost înţărcată au adus-o înaintea Sfântului Altar al lui Dumnezeu şi înaintea sfinţitului Lui ierarh pe cea cu adevărat sfântă şi fiica Domnului şi acum Fecioară şi Maică a lui Dumnezeu”.

Sfânta Fecioară Maria a stat în templu timp de 12 ani „învrednicindu-se şi dumnezeieştii arătări, până ce s-a apropiat vremea dumnezeieştii Bunei Vestiri şi a descoperirilor celor cereşti şi mai presus de fire care i s-au arătat ei. Că a binevoit Dumnezeu a Se întrupa dintr-însa pentru iubirea de oameni, ca să înnoiască de a doua oară lumea cea stricată prin păcat”.

Biserica Ortodoxă ne cheamă astăzi în lăcaşurile de cult să o cinstim pe Maica Domnului, pentru că prin venirea ei la templu ne pregătim de venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Cu sărbătoarea Vovideniei intrăm în timpul liturgic al Catavasiilor Naşterii Domnului ce ne introduc în bucuria duhovnicească a Crăciunului. Începând cu slujba Utreniei de astăzi se cântă la strană aceste catavasii închinate Naşterii lui Hristos din care izvorăsc frumoasele noastre colinde româneşti.

De la Vovidenie şi până la 31 decembrie se cântă Catavasiile Naşterii Domnului în care auzim frumoasele imnuri bizantine ce ne vestesc: „Hristos Se naște, slăviţi-L, Hristos din Ceruri, întâmpinați-L, Hristos pe pământ, înălțați-vă. Cântați Domnului tot pământul și cu veselie lăudați-L, popoare, că S-a preaslăvit”.

Prin aceste cântări suntem îndemnaţi să ne pregătim pentru Naşterea trupească a „Fiului Celui născut fără stricăciune din Tatăl mai înainte de veci”, a cărui întrupare „mai presus de fire” am sărbătorit-o la Buna Vestire. Suntem chemaţi în aceste zile de post să ne primenim duhovniceşte sufletele pentru a vedea de Crăciun taina străină şi preaslăvită, „cer fiind peştera, scaun de Heruvimi, Fecioara, ieslea sălăşluire, întru care S-a culcat Cel neîncăput, Hristos Dumnezeu, pe Care lăudându-L Îl slăvim”.